Sunt oameni pe care istoria nu îi uită niciodată. Iar pentru curajul și credința lui, Biserica l-a trecut în rândul sfinților pe Ștefan cel Mare și Sfânt, domnitorul care a ținut Moldova dreaptă vreme de aproape o jumătate de veac.
Pe 2 iulie, când îl pomenim, simțim cu toții aceeași căldură în suflet. E ziua în care ne aducem aminte de un voievod care a fost, în același timp, oștean neînfricat și creștin smerit.
Cine a fost cu adevărat Ștefan cel Mare și Sfânt
Ștefan cel Mare a domnit în Moldova timp de 47 de ani, între 1457 și 1504, una dintre cele mai lungi și mai luminoase domnii din istoria noastră. A purtat în jur de 36 de bătălii, pe cele mai multe câștigându-le, iar Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 1992.
Cea mai cunoscută biruință rămâne cea de la Vaslui, de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, când a zdrobit o armată otomană mult mai numeroasă. După acea victorie, papa Sixt al IV-lea l-a numit „Athleta Christi”, adică Atletul lui Hristos.
A rămas în memoria poporului ca un simbol al demnității, un domnitor care a apărat deopotrivă pământul românesc și credința strămoșească.
De ce a fost trecut Ștefan cel Mare în rândul sfinților
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea pe 20 iunie 1992, sub numele de „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. A fost cinstit nu doar pentru victoriile de pe câmpul de luptă, ci mai ales pentru evlavia și apărarea creștinătății.
Se spune că, după fiecare bătălie, fie că o câștiga sau o pierdea, Ștefan se ruga și mulțumea lui Dumnezeu. Cronicarii Grigore Ureche și Ion Neculce ne-au lăsat mărturii despre faptele lui, despre puterea și smerenia cu care își purta domnia.
Tocmai această îmbinare rară, om puternic și credincios adânc, l-a făcut legendă.
Ctitoriile lui Ștefan cel Mare, mărturii vii peste veacuri
Tradiția spune că Ștefan cel Mare ridica un lăcaș de cult după fiecare biruință, iar peste tot în nordul Moldovei stau și astăzi bisericile și mănăstirile sale. Cea mai cunoscută rămâne Mănăstirea Putna, ctitorită între 1466 și 1469.
La Putna, în județul Suceava, se odihnește astăzi marele voievod, sub lespedea lui de marmură. Mihai Eminescu a numit-o „Ierusalimul neamului românesc”, iar în 1871 a venit acolo, alături de Ioan Slavici, la o mare sărbătoare a conștiinței noastre naționale.
E un loc de pelerinaj la care românii ajung cu sufletul plin.
De ce ne mândrim și astăzi cu Ștefan cel Mare
Moștenirea lui ne arată un lucru simplu și adevărat. Un popor rămâne puternic atât timp cât își păstrează credința și demnitatea, exact valorile pe care le-a întruchipat voievodul.
De aceea, pentru curajul și credința lui, Biserica l-a trecut în rândul sfinților pe Ștefan cel Mare și Sfânt, iar noi îl purtăm în inimă ca pe un dar al istoriei noastre. Pe 2 iulie, când îl pomenim, spunem cu recunoștință o rugăciune și un gând de mulțumire.
Dați un like și distribuiți dacă sunteți mândri de istoria noastră și aprindeți o lumânare în gând pentru Sfântul Voievod!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.