Povesti

Stau de la 8 dimineața pe marginea șoselei, cu lădița de lemn la picioare, iar un domn într-o mașină lucioasă coboară geamul, îmi zâmbește și-mi spune că la supermarket laptele e mai ieftin și „mai sigur”. Nu știe omul că vacile mele au nume, că le mulg de la 5 dimineața și că mâinile astea …

Am pus scăunelul lângă stâlpul porții, ca în fiecare zi de 4 ani încoace, și-am început să număr câți oameni trec pe uliță până la prânz. Am 79 de ani și mă cheamă Gheorghe. Locuiesc singur în satul în care m-am născut, la vreo jumătate de oră de Târgu Jiu, în casa în care am …

La 3 noaptea m-am trezit iar cu inima zbătându-mi-se în piept ca o pasăre închisă. Apartamentul din Cluj era cufundat în întuneric, doar ecranul telefonului lumina pe noptieră, plin de mesaje de la muncă și de notificări pe care nu apucam să le sting niciodată. M-am ridicat, am dat pe gât o pastilă de stomac …

La 5 dimineața, când satul încă dormea, mama intra tiptil în odaie și mă atingea pe umăr. Nu aprindea lumina. Îmi punea în mână cana cu lapte cald, muls de ea cu un ceas mai devreme, și o felie groasă de pâine cu untură și un praf de sare deasupra. Mâncam pe întuneric, cu ochii …

De când mi-au spus doctorii cât mi-a mai rămas, țin telefonul lângă mine tot timpul, pe masa din bucătărie, cu ecranul în sus. Îl ridic de zece ori pe zi. O sun pe Rodica — sună o dată, de două ori, de cinci ori, apoi se stinge în gol. O sun pe Dana. Nimic. Îl …

Aveam 14 ani și ningea cu bură când l-am văzut de la geam cum pleacă pe jos spre depou, cu gluga trasă și geanta aia veche pe umăr. 7 kilometri pe zăpadă amestecată cu noroi, în fiecare dimineață, ca eu să cred că suntem o familie ca toate celelalte. Nu știam pe atunci ce ducea …

„Stai aici până vin.” Mi-a pus sacoșa de rafie lângă picior, pe holul care mirosea a var proaspăt și a ciorbă de la cantină, și a plecat cu spatele la mine, fără să se întoarcă. Aveam 5 ani. N-am plâns. Nu știam încă ce înseamnă „până vin”. Credeam că e ca la piață — te …

Când le-am spus colegelor de la birou că renunțăm la apartamentul cu 3 camere din Timișoara ca să ne mutăm într-o casă bătrânească, părăsită de 18 ani, o verișoară de-a mea m-a întrebat în față, cu jumătate de gură, dacă nu cumva am dat faliment. A râs. Au râs mai multe. Cineva a zis că …

Plicul a stat două zile printre facturi, pe colțul mesei din bucătăria mea din Valencia, până am băgat de seamă scrisul de pe el. Scrisul mamei. Litere mari, apăsate, cu coada tremurată, ca și cum mâna care le trăgea s-ar fi oprit din când în când să-și adune puterile. Eu, Cătălin, la 41 de ani, …

„Ce să caute niște bătrâni ca noi la mare, băiete? Arunci banii pe fereastră!” Așa mi-a strigat tata în telefon, cu vocea aia a lui care nu se ceartă, ci hotărăște. Îi spusesem doar atât: că le luasem bilete de tren și 3 nopți la un hotel în Mangalia. Parcă îi spusesem că vând casa. …

Am numărat cele 3 bancnote de o sută încă o dată, în palmă, chiar în fața ușii grele de sticlă. Miroseau a naftalină — stătuseră 2 luni într-un batic împăturit, în sertarul de la bufet, printre actele de la casă și pozele vechi. 2 luni în care am mâncat seara doar pâine cu ceai, ca …

— Dacă te măriți, te măriți fără mine, mi-a spus tata pe prispă, fără să ridice vocea, învârtind încet paharul de vin pe care-l făcuse cu mâna lui în toamnă. Aveam 25 de ani. Tocmai îi spusesem că Andrei mă ceruse și că îi zisesem da. Andrei era inginer, băiat cumsecade, din Blaj. Singura lui …

Când convoiul a trecut pe lângă gospodărie, calul a nechezat lung — un sunet pe care nu-l mai auzisem niciodată de la el, gros și sfâșiat, ca un plâns de om. Toată ulița se oprise. Oamenii ieșiseră la porți cu capul descoperit, bărbații cu căciula în mână, femeile făcându-și cruce. Toaca bisericii bătea rar, a …

Tata zăcea în pat cu picioarele zdrobite sub un copac pe care furtuna îl răsturnase peste el, iar negustorul din satul vecin abia aștepta să-i cumpere oile pe nimic. Am 26 de ani și sunt femeie. Dar în noaptea aia am luat traista, mi-am pus bocancii tatei, care-mi jucau în picioare, și-am urcat singură la …

Eram grăbit, la coada de la Kauflandul din cartier, cu coșul plin și cu gândul la o ședință care începea peste 20 de minute. În fața mea stătea un bătrân slab, cu o șapcă roasă și cu o haină prea largă pe umerii lui subțiri. Pe bandă pusese doar trei lucruri: o pâine, un pachet …