M-au dat înapoi de 3 ori, ca pe un colet greșit — la 4 ani, la 6 și la 7. Prima oară a fost o femeie cu palton bej care m-a luat de mână pe holul centrului și mi-a spus că de-acum am și eu o cameră a mea. O chema Rodica. Mi-a cumpărat o …
— Lasă ghivecele alea jos. Tu nu te pricepi la flori. Mâinile mi-au înghețat pe ghiveciul de mușcate. Îl țineam ridicat spre pervaz, gata să-l așez lângă geam, acolo unde soarele de dimineață bate pieziș peste masa din bucătărie. Le crescusem din doi butași primiți de la o pacientă. Miroseau a pământ reavăn și a …
Poarta de lemn pe care tata o vopsea în fiecare primăvară cu lazură maro nu mai era acolo. În locul ei stătea un gard nou de fier, cu interfon, iar pe o plăcuță lucioasă scria: „Casă tradițională — Booking 9.3″. M-am oprit în mijlocul uliței cu sacoșa în mână, ca un om care a greșit …
— Nea, dă și mătura încoace, că ai lăsat praf sub bancul ăla. Băiatul care mi-a spus asta avea vreo 22 de ani și o salopetă albastră încă țeapănă, abia scoasă din ambalaj. Nici nu s-a uitat la mine când a zis-o. M-am aplecat, am luat mătura și am strâns pilitura de sub strung, așa …
Am oprit motorul fix în fața porții și n-am coborât. Mașina de 40.000 de euro s-a liniștit sub mine, iar în tăcerea aia am rămas cu mâinile pe volan, uitându-mă la casa în care am crescut de parcă o vedeam prima oară. Gardul scorojit, cu vopseaua albastră coșcovită. Sârma întinsă de la un stâlp la …
De 12 ani, părinții mei îmi trimit bani în fiecare lună, fără să întârzie vreodată o zi. Îmi cumpără telefon nou de cum apare altul, îmi trimit pantofi și geci din Spania, iar de Crăciun vin cu brațele pline de cadouri scumpe. Dar când mă lovesc și mă doare, TOT pe mătușa mea o strig. …
— De ce ești mereu murdar, Marius? m-a întrebat un coleg în curtea școlii, cu jumătate de zâmbet, ca să audă și ceilalți. Aveam 9 ani și mâinile crăpate de frig. — Nu sunt murdar, i-am răspuns liniștit. Sunt sărac. E o diferență. A râs, dar n-a mai zis nimic. Cred că nici el nu …
La 5 dimineața, mâinile mele de 9 ani țineau punga deschisă la cântar, iar aburul din gura mea se amesteca cu ceața de deasupra tarabelor. Mama striga în piața din Slatina, cu vocea aia care spărgea frigul: „Mărar, leuștean, un leu legătura!” Eu număram. Adunam în cap banii înainte să-i învăț la școală: 8 legături …
Mirosul de naftalină m-a izbit în față când am deschis ușa șifonierului, să-i scot tatei costumul cel bun. Cel gri, de nunți și de Paște, cu dunga aia subțire, pe care nu-l îmbrăcase decât la zile mari. Îl țineam pe umeraș și îmi tremurau degetele. Cu trei zile în urmă, tata încă respira în patul …
Marțea trecută am cărat înapoi acasă 14 pâini. M-am trezit la 3 dimineața, am aprins cuptorul de lut din curte, am scos 20 de pâini rotunde ca roata carului, le-am învelit în ștergare curate și le-am urcat în mașina vecinului meu, Ilie, că eu n-am mașină și el mă duce de ani buni. Am ajuns …
7 ani am dormit cu ușa deschisă. Nu din neatenție, ci ca să-i aud noaptea — dacă tata tușea altfel decât de obicei, dacă mama se ridica din pat și se lovea de noptieră, dacă vreunul dintre ei mă striga cu vocea aia subțire, de om căruia i s-a dus toată puterea. Aveam 37 de …
„Ce-o să zică oamenii?” Atât mi-a șoptit Marin în întuneric, în noaptea în care i-am spus prima dată că vreau să înfiez un copil. Nu „nu”, nu „hai să ne gândim”. Doar atât, cu spatele la mine, ca și cum întrebarea aia cântărea mai mult decât toți anii în care ne rugaserăm amândoi pentru un …
— Cine te-a învățat să citești, Costel, înainte să vii la școală? Doamna învățătoare stătea în fața clasei cu catalogul în mână și mă privea cu un zâmbet bun. Eram în prima săptămână de clasa întâi și tocmai citisem, fără să mă poticnesc, un rând întreg de pe tablă, în timp ce ceilalți copii încă …
Acum 3 ani, soțul meu s-a prăbușit peste tejgheaua unde își bea cafeaua de dimineață, la locul lui de muncă. De atunci, în fiecare zi comand 2 cafele, o beau pe a mea și o las pe a lui să se răcească pe scaunul de lângă. Se numea Marin. 37 de ani a fost paznic …
Mama nu m-a sunat niciodată duminica la prânz. Ne auzeam seara, după jurnal, când se așeza și ea obosită pe scaunul de lângă sobă și avea, în sfârșit, un ceas al ei. De aceea, când i-am văzut numărul pe ecran la unu și un sfert, cu mâinile încă unsuroase de la friptura pe care tocmai …