Răbdarea unui profesor poate face dintr-un copil timid un om încrezător, iar asta nu e o vorbă frumoasă pusă pe un afiș, ci ceva care se petrece zilnic în clase obișnuite. Un copil care la început nu îndrăznea să ridice mâna ajunge, după luni de blândețe, să vorbească în fața tuturor fără să-i mai tremure vocea.
Schimbarea aceasta nu vine din metode complicate. Vine, de cele mai multe ori, dintr-un singur om care a crezut în el înainte să creadă el însuși.
Puterea tăcută a unui dascăl răbdător
Timiditatea nu e un defect care rămâne pe viață. Între 15 și 20 la sută dintre copii vin pe lume cu un temperament mai retras, un lucru observat de psihologul Jerome Kagan de la Harvard pe parcursul a peste 20 de ani de cercetare. Cu răbdare și încurajare, acești copii își recâștigă siguranța de sine.
Un profesor care îi acordă timp unui copil timid să răspundă, fără să-l grăbească și fără să-l pună în situații umilitoare, reduce mult teama de a greși. Micile gesturi repetate fac diferența. Un zâmbet, o întrebare pusă cu blândețe, lauda pentru efort, nu doar pentru notă, toate clădesc încet siguranța din spatele privirii unui copil sfios.
Adevărul e că un dascăl nu predă doar materia. Modelează caractere și încredere, iar o vorbă bună spusă la momentul potrivit cântărește uneori mai mult decât o sută de lecții.
Cum se vede diferența de la o zi la alta
Răbdarea funcționează prin repetiție, nu prin minuni. Cercetătoarea Mary Budd Rowe a arătat că o simplă pauză de gândire de 3 până la 5 secunde după o întrebare crește vizibil numărul și calitatea răspunsurilor copiilor timizi. Pare puțin, dar pentru un copil retras înseamnă enorm.
În practică, un profesor atent îi dă copilului sfios un rol mic, să împartă fișele colegilor, de pildă. Așa îl scoate, pas cu pas, din colțul lui.
Un copil care se simte văzut începe să vorbească, să întrebe, să riște. Greșeala nu mai e o rușine, ci o parte firească din învățare. Iar atunci când un progres mic e apreciat în fața clasei, dar fără exagerare, copilul prinde curaj pentru următorul pas.
Așa se naște, în timp, omul încrezător de mai târziu.
Un gând de mulțumire pentru profesorii care au crezut în noi
Aproape fiecare dintre noi are un astfel de dascăl. Cineva care a avut răbdare exact când aveam mai multă nevoie de ea, cineva căruia îi datorăm o bună parte din încrederea de azi. De cele mai multe ori nici nu și-au dat seama cât de mult contează gestul lor.
Pe 5 octombrie, de Ziua Educației, e cel mai potrivit moment să le spunem un simplu ‘mulțumesc’. Dar adevărul e că nu trebuie să așteptăm o dată anume ca să recunoaștem că răbdarea unui profesor poate face dintr-un copil timid un om încrezător.
Scrieți în comentarii numele profesorului care v-a schimbat viața și povestiți, pe scurt, ce a făcut pentru voi. Etichetați un dascăl drag sau pe cineva care își amintește la fel ca voi. Distribuiți mai departe, ca recunoștința aceasta să ajungă la cât mai mulți profesori care merită să știe că munca lor a contat cu adevărat.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.