În fiecare aprilie, sub aceeași streașină de casă, apare aceeași pereche de rândunele. Au zburat mii de kilometri, peste mări și deșert, și totuși au nimerit exact cuibul de anul trecut. Pentru ele, „acasă” e mereu același loc.
E o poveste care ne emoționează tocmai pentru că semănăm puțin cu ele. Și pe noi ceva ne trage înapoi spre locul unde am crescut. Hai să vedem cum reușesc aceste păsări mici o asemenea ispravă.
Cum găsesc rândunelele drumul înapoi la același cuib
Multă lume crede că păsările „simt” pur și simplu drumul. Adevărul e mai fascinant. Rândunelele se orientează cu o busolă internă bazată pe câmpul magnetic al Pământului, la care adaugă poziția soarelui, reperele mari din peisaj și o memorie vizuală foarte precisă a locului.
Au capacitatea de magnetorecepție, adică percep câmpul magnetic ca pe o hartă invizibilă. Peste asta se așază memoria: recunosc râul, dealul, acoperișul, colțul de grajd unde au cuibărit.
Instinctul de orientare e prezent încă de la primul zbor, dar nu e perfect. Exemplarele tinere fac mai multe greșeli decât adulții și învață ruta din mers. Aleg mereu locuri sigure, lângă oameni și adăposturi, pentru că acolo au mai puțini prădători.
Călătoria de mii de kilometri pe care o fac în fiecare an
Rândunica de hambar iernează în Africa subsahariană, uneori până în Africa de Sud. Într-un singur sens parcurge frecvent peste 9.000 de kilometri, deci un drum dus-întors de peste 18.000 km pe an, traversând Marea Mediterană și deșertul Sahara.
Zboară în medie 300 km pe zi, iar exemplarele inelate au fost regăsite la peste 11.000 km depărtare. Călătoria durează câteva săptămâni.
Drumul e plin de pericole. Furtunile, lipsa hranei deasupra Saharei și epuizarea răpun multe păsări. De aceea nu toate se mai întorc, iar reîntâlnirea de primăvară chiar e o mică minune.
„Acasă” pentru o rândunică înseamnă mereu același loc
Fenomenul are un nume: filopatrie, fidelitatea față de locul de cuibărit. Studiile de inelare arată că multe rândunele adulte revin nu doar în aceeași localitate, ci la același hambar și chiar la cuibul vechi, pe care îl repară în loc să-l ridice de la zero.
Cuibul din noroi și paie ține mai mulți ani la rând. Masculii sunt de obicei mai legați de loc decât femelele.
Și mai frumos: multe perechi rămân împreună și se reîntâlnesc tot acolo. Când le vezi rotindu-se vara peste curte, înțelegi de ce ne mișcă atâta loialitatea lor.
De ce ar trebui să le protejăm cuiburile și cum o faci
Cuiburile de rândunică sunt protejate prin lege în România, distrugerea unui cuib activ fiind interzisă. La noi păsările sosesc în prima jumătate a lui aprilie și pleacă în septembrie.
Cea mai mare greșeală e să dărâmi toamnă un cuib „gol”, crezând că oricum se face altul. De fapt, exact acela urma să fie refolosit.
Le poți ajuta cu lucruri simple, mai ales pentru construcția cuibului din noroi.
- Lasă o ferestruică deschisă la grajd, pe unde să intre și iasă.
- Pune o tăviță cu pământ și apă, cât să rămână noroiul umed.
- Fixează o scândurică sub cuib, ca să prindă murdăria.
- Nu curăța cuiburile vechi în sezonul de cuibărit.
Reține esențialul despre rândunele și cuiburile lor
Iată pe scurt ce e bine să ții minte despre aceste păsări și obiceiurile lor.
- Se orientează cu busola magnetică, soarele și memoria vizuală a locului.
- Parcurg peste 18.000 km dus-întors pe an, până în Africa subsahariană.
- Zboară circa 300 km pe zi; multe perechi rămân împreună și revin în același loc.
- Cuiburile active sunt protejate de lege, nu le dărâma toamnă.
Faptul că rândunelele zboară mii de kilometri și se întorc fix la cuibul de anul trecut, unde „acasă” e mereu același loc, ne amintește cât de puternică e legătura cu un loc. O pereche de păsări mici ne dă o lecție despre statornicie.
Tu ai un cuib de rândunele la casă sau la bunici? Te-a surprins cât de departe zboară ca să se întoarcă exact acolo? Spune-ne în comentarii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.