Iarna se apropie, iar veverița din parc sapă de zor prin frunzele uscate. Îngroapă o ghindă, apoi încă una, apoi alta. Ce nu știe ea este că, peste ani, din câteva dintre aceste ascunzători vor crește stejari adevărați.
E o poveste minunată a naturii. Veverițele plantează păduri întregi pentru că uită unde și-au ascuns ghindele, iar acestea devin copaci. O mică scăpare de memorie se transformă, an după an, într-un dar uriaș pentru pădure.
Cum ajung veverițele să „planteze” păduri fără să își dea seama
O veveriță poate îngropa câteva mii de ghinde și nuci într-o singură toamnă. Le ascunde una câte una, în zeci și zeci de locuri diferite, nu toate la un loc. Acest obicei se numește, în limbaj științific, „scatter-hoarding”.
Diferența dintre cele recuperate și cele rămase face toată minunea. Veverița mănâncă o parte din provizii peste iarnă, dar o fracțiune bună rămâne în pământ. Îngropate la adâncimea potrivită, aceste ghinde germinează primăvara și pornesc spre cer.
De ce uită veverițele unde și-au ascuns ghindele
Săpate sute de gropițe într-un singur sezon, e firesc ca multe să-i scape din minte. Memoria lor, oricât de bună, nu poate ține minte fiecare loc, iar unele ascunzători sunt prădate de alte animale.
Și totuși, nu e doar uitare. Cercetători de la University of California, Berkeley, echipa Luciei Jacobs, au arătat că veverițele își organizează proviziile pe categorii, un sistem numit „chunking”, și folosesc atât memoria locului, cât și mirosul.
Problema apare iarna. Când solul e înghețat sau acoperit de zăpadă groasă, mirosul nu mai ajunge la ghinda îngropată. Pentru veveriță e mai ușor să sape o groapă nouă decât să rețină fiecare ascunzătoare, așa că multe semințe rămân uitate sub pământ.
Cât de mult contează aceste veverițe pentru pădurile noastre
O singură veveriță poate da naștere la sute de copaci de-a lungul vieții, fără cel mai mic efort. Stejarul are ghinda grea, care nu zboară cu vântul, deci depinde direct de aceste animale mici pentru a se răspândi.
Așa se reîmpăduresc, încet și firesc, zonele rămase goale. Acolo unde omul ar planta cu hărnicie, natura se descurcă singură, ajutată de niște lăbuțe harnice și de o memorie cu lipsuri.
Alte animale de pădure care răspândesc semințe la fel ca veverițele
Veverițele nu sunt singurele „grădinărese” ale pădurii. Gaița de pădure (Garrulus glandarius) îngroapă și ea ghinde, ba chiar le duce mai departe, uneori la sute de metri, pe terenuri deschise unde stejarul tânăr prinde mai bine.
Li se adaugă șoarecii de pădure, care fac mici provizii, și animalele mai mari care cară semințe în blană sau le împrăștie prin digestie. Împreună, toate aceste viețuitoare mută pădurea dintr-un loc în altul.
Ce să reții despre micile „plantatoare” ale pădurii
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale despre rolul acestor animale în viața pădurii:
- O veveriță ascunde câteva mii de ghinde într-o singură toamnă.
- O bună parte rămân uitate și devin stejari sau alți copaci.
- Una singură poate planta sute de arbori de-a lungul vieții.
- Natura folosește „uitarea” lor ca să refacă pădurile, gratis.
La noi trăiește veverița roșie europeană, cu blană roșcată și smocuri pe urechi. Ea nu hibernează, ci se bazază iarna tocmai pe proviziile ascunse. Dacă vrei să o ajuți, lasă-i alune în coajă sau nuci nesărate, niciodată alimente sărate sau prăjite.
E o lecție frumoasă, nu-i așa? Veverițele „plantează” păduri întregi tocmai pentru că uită unde și-au ascuns ghindele, iar acestea devin copaci falnici. O scăpare se preface în pădure.
Ai văzut vreodată o veveriță îngropând ghinde în parc? Data viitoare când o zărești, gândește-te că poate, fără să știe, tocmai sădește un stejar care va trăi sute de ani.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.