Un stejar bătrân poate trăi și peste 500 de ani, văzând multe generații de oameni.

Stai vreodată sub un stejar gros, cu coroana cât o casă, și te întrebi câți oameni or fi trecut pe sub el? Adevărul te lasă cu gura căscată. Un stejar bătrân poate trăi și peste 500 de ani, văzând multe generații de oameni, copii care s-au făcut bunici sub umbra lui.

Hai să stăm puțin de vorbă despre copacul ăsta de suflet, cum l-au prețuit ai noștri și cum îl putem ocroti.

Cât trăiește de fapt un stejar bătrân

Un stejar pedunculat (Quercus robur) trăiește în mod obișnuit între 300 și 500 de ani, iar unii exemplari trec de 800. Cel de la Mercheașa, din județul Brașov, e estimat la aproape 930 de ani și are trunchiul de vreo 9 metri în circumferință.

De ce ține atât? Lemnul lui e dens și plin de tanini, substanțe care îl apără de ciuperci și insecte. Rădăcinile coboară adânc, așa că prinde apă și stă neclintit chiar și la secetă.

Recunoști un stejar bătrân după trunchiul gros, brăzdat de scoarță crăpată ca o piele de elefant, și după coroana lată, cu unele crengi de sus uscate. Nu te speria de ele. Așa arată bătrânețea lui sănătoasă.

De ce stejarul a fost mereu copacul cel mai prețuit la noi

Stejarul a fost dintotdeauna copacul de suflet al românilor fiindcă dă totul, lemn tare, ghindă pentru animale și umbră deasă, dar și pentru că înseamnă putere și statornicie.

Lemnul lui a ridicat case care stau în picioare de sute de ani, butoaie pentru vin și mobilă care trece din tată în fiu. E greu de lucrat, însă odată pus la treabă ține o viață de om și încă una pe deasupra.

Toamnă, ghinda era hrană prețioasă. Se mânau porcii la pădure ca să se îngrașe cu ea, iar ce rămânea ajungea la mistreți, cerbi și veverițe. Nimic nu se pierdea sub un stejar.

Ce se spune din bătrâni despre stejarul bătrân

Din bătrâni se spune că stejarul ar fi copac sfânt, ocrotitor al gospodăriei, motiv pentru care nu era tăiat cu una, cu două.

Se spune că stejarul din marginea satului păzea drumul și aducea noroc drumeților. Sub cel din mijlocul satului se aduna lumea la sfat, la judecată sau la horă duminica.

Tot din străbuni vine obiceiul de a sădi un stejar la nașterea unui copil, mai ales a unui băiat, ca să-i aducă putere și viață lungă. Iar de Rusalii și Sânziene, ramurile de stejar se puneau la porți și la icoane, ca să alunge relele.

Stejarii bătrâni din România pe care merită să îi vezi

România are stejari vechi de sute de ani, ocrotiți prin lege ca monumente ale naturii, pe care îi poți vedea și azi. Cel de la Mercheașa e steaua lor, dar nu e singur.

În Pădurea Mociar din Mureș crește una dintre cele mai vechi păduri de stejar din Europa. Prin satele din Transilvania și Moldova găsești adesea câte un stejar falnic lângă biserică sau în centrul satului.

Acești arbori seculari sunt protejați tocmai fiindcă sunt rari și de neînlocuit. Ocoalele silvice și Romsilva le țin evidența, iar tăierea lor e interzisă.

Cum îngrijim și ocrotim un stejar bătrân

Un stejar bătrân se ocrotește lăsându-i pământul liber în jurul rădăcinilor, fără să sapi adânc lângă el și fără să-i retezi crengile groase fără rost.

Cea mai mare greșeală e să betonezi sau să bătătorești solul de sub coroană. Rădăcinile se întind cât coroana, iar pământul presat le taie aerul și apa.

Vrei un stejar care să ajungă bătrân? Udă-l bine în primii 3-4 ani după plantare, cam o găleată de apă pe săptămână pe caniculă. Apoi se descurcă singur, sute de ani.

Ce să reții despre stejarul bătrân

Iată pe scurt cele mai importante lucruri de ținut minte despre acest arbore:

  • Trăiește peste 500 de ani, unii peste 900, ca cel de la Mercheașa
  • Rezistă datorită lemnului plin de tanini și rădăcinilor adânci
  • A fost mereu copac de suflet pentru lemn, ghindă și umbră
  • Din bătrâni se spune că ocrotește gospodăria și aduce noroc
  • Se ocrotește lăsând pământul liber în jurul rădăcinilor

Un stejar bătrân poate trăi și peste 500 de ani, văzând multe generații de oameni, și tocmai de aceea merită tot respectul nostru. E mai mult decât un copac, e martorul tăcut al satului, al bunicilor și al copiilor lor.

Dacă ai norocul să ai unul lângă casă, ai grijă de el ca de un bătrân al familiei. Lasă-i pământul liber, nu-i tăia crengile de pomană, și el îți va răsplăti grija cu umbră și liniște pentru încă multe generații de acum înainte.