Imaginează-ți o cină în care nu stai pe scaun, ci lungit pe o canapea, sprijinit într-un cot, cu un pahar de vin la îndemână. Pare o scenă dintr-un film, dar așa arăta cina pentru elita din Roma antică. Romanii bogați mâncau adesea întinși pe canapele numite triclinium, nu așezați la masă, iar pentru ei era cel mai firesc lucru din lume.
Obiceiul ni se pare ciudat azi, însă spunea totul despre cine erai și cât valorai în societate. Hai să vedem de ce stăteau lungiți și ce se ascundea în spatele acestui gest.
Cum mâncau de fapt romanii bogați în Roma antică
Romanii înstăriți luau masa întinși pe partea stângă, sprijiniți în cotul stâng pe perne moi, și duceau mâncarea la gură cu mâna dreaptă. Picioarele rămâneau întinse spre exterior, ușor de ajuns pentru sclavii care spălau picioarele oaspeților la sosire.
De ce nu stăteau pur și simplu pe scaune, ca noi? Pentru că poziția lungită era un lux. O cină bogată putea ține ore întregi, cu fel după fel, iar pe o canapea moale rezistai mult mai comod decât pe un scaun tare. Era confort, dar și o declarație clară de statut.
Ce era triclinium și de unde vine numele
Triclinium era încăperea de luat masa, aranjată în jurul a trei canapele așezate în formă de U, cu o măsuță joasă la mijloc. Numele vine din greacă și înseamnă, pur și simplu, „trei paturi”.
Pe fiecare canapea încăpeau de obicei trei persoane, deci o masă standard avea nouă locuri, numărul considerat ideal de romani. Nici prea mulți, nici prea puțini pentru o discuție plăcută.
Locurile nu erau la întâmplare. Colțul din mijloc al canapelei centrale, numit locus consularis, era cel mai onorabil și se păstra pentru oaspetele cel mai important. Unde te așezai arăta exact cât de mult conta părerea ta.
De ce mâncatul întins era un semn de bogăție
A mânca lungit era un privilegiu rezervat oamenilor liberi și înstăriți. Era un simbol al puterii și al timpului liber, semnul că nu trebuia să muncești de dimineață până seară.
Copiii, sclavii și, la început, femeile stăteau așezați pe scaune sau pe marginea canapelei. Obiceiul a fost preluat de la greci și etrusci și s-a răspândit la Roma începând cu secolele II-I î.Hr. Cu cât gazda avea un triclinium mai elegant, cu atât arăta mai limpede cât de bogată era.
Cum decurgea o masă întins pe canapea
O cină romană avea trei părți. Începea cu gustarea (gustatio), cu ouă, măsline și vin cu miere, continua cu felul principal de carne și pește, apoi se încheia cu fructe și dulciuri. De aici și expresia latină ab ovo usque ad mala, „de la ou până la mere”.
Romanii nu foloseau furculița. Mâncau cu degetele și cu lingura, iar bucățile erau tăiate dinainte de un sclav. Despre aceste obiceiuri ne povestesc scriitori antici precum Petronius, în celebra scenă a banchetului lui Trimalchio din Satyricon.
Reține pe scurt despre obiceiul romanilor
Iată, pe scurt, ce trebuie să ții minte despre felul în care mâncau romanii bogați:
- Mâncau întinși pe canapele în triclinium, nu la masă
- Stăteau pe cotul stâng și mâncau cu mâna dreaptă
- Trei canapele în formă de U, nouă locuri la o masă
- Era un semn clar de bogăție și statut social
- Obiceiul a fost preluat de la greci și etrusci
Acum știi de ce romanii bogați mâncau adesea întinși pe canapele, în triclinium, și nu așezați la masă ca noi. Era mult mai mult decât o poziție comodă, era un întreg limbaj al puterii și al rafinamentului.
Surprinzător cât de multe poți afla dintr-un simplu gest de la masă, nu-i așa? Ce altă curiozitate istorică te-a uimit vreodată? Scrie mai jos și distribuie articolul prietenilor care iubesc poveștile din vechime!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.