Te-ai trezit vreodată dimineața cu inima strânsă, fiindcă ai visat că ți-ai pierdut cheile, portofelul sau un lucru drag? Liniștește-te. Se spune că a visa că pierzi ceva prevestește o grijă, dar trecătoare, nu o nenorocire care să-ți umbrească ziua.
Așa ziceau bătrânii la gura sobei, cu vorba domoală a omului care a văzut multe la viața lui. Hai să vedem ce tâlc dădeau ei acestor vise și cum își alungau neliniștea dimineața.
Ce se spune din bătrâni despre visul în care pierzi ceva
Din bătrâni se spune că, atunci când pierzi ceva în somn, te paște o grijă mică, una care trece repede și nu lasă urmă. Nu e semn rău, ci mai degrabă un freamăt al sufletului care se liniștește singur.
Bunicile credeau că astfel de vise vin după zile în care ai fost cu gândul împrăștiat, cu mintea în zece locuri deodată. Sufletul, ziceau ele, adună peste zi mărunțișurile care te apasă și ți le arată noaptea sub chip de lucru pierdut.
Se mai crede că obiectul pe care îl rătăcești în vis arată unde stă, de fapt, mica ta grijă. Pierzi banii? E o frământare pentru casă. Pierzi un lucru de suflet? E un dor ascuns.
De ce se crede că este o grijă trecătoare, nu o nenorocire
Înțelepciunea de altădată citea aceste vise ca pe o grijă trecătoare, nu ca pe o prevestire grea. Pierderea din somn nu e o pierdere adevărată, ci doar oglinda unei neliniști mărunte de peste zi.
„Ce pierzi în vis, găsești pe lume”, spuneau bătrânii. Tocmai de aceea grija e socotită trecătoare. Se spunea chiar că, dacă te trezești liniștit, fără spaimă, neliniștea se topește până la prânz și nici nu-ți mai aduci aminte de ea.
Ce credeau bătrânii despre alte vise cu pierderi
Fiecare lucru pierdut în vis avea tâlcul lui. Nimic nu era întâmplător în citirea viselor cu pierderi de odinioară, iar bunica „dezlega” totul dimineața, la masă.
- A pierde cheile însemna o frământare pe care o dezlegi singur, fără ajutor.
- A pierde un inel era semn de supărare scurtă între ai casei, dar care se împacă repede.
- A pierde și apoi a regăsi un lucru în vis era socotit semn deosebit de bun, anume că grija „se întoarce cu bine”.
Aceste credințe diferă mult de la o regiune la alta, fapt cules și de etnografi precum cei de la Muzeul Țăranului Român. Așa se face că bunicile din sate diferite spun uneori lucruri opuse despre același vis.
Ce făceau bătrânii ca să le treacă grija de la vise
Dimineața, oamenii spuneau o rugăciune scurtă și își făceau semnul crucii, ca să alunge grija visată înainte să apuce ziua. Mulți aprindeau o lumânare la icoană, pentru pace în casă.
Sub pernă se punea un fir de levănțică, pentru un somn liniștit și fără vise tulburi. Iar bunicile aveau un obicei tare frumos, povesteau visul cu glas tare, fiindcă se spunea că „visul spus nu se mai împlinește”.
Reține pe scurt ce ziceau cei de demult
Iată, pe scurt, ce ne-au lăsat moștenire cei de demult despre visele cu pierderi:
- E doar o grijă mică, nu o prevestire rea.
- Din bătrâni, neliniștea se topește până la prânz.
- O rugăciune și un fir de levănțică sub pernă liniștesc sufletul.
- Visul spus cu glas tare „nu se mai împlinește”.
Toate acestea sunt credințe transmise din gură în gură, parte din folclorul nostru, nu adevăruri dovedite ori sfaturi medicale. Frumusețea lor stă în căldura cu care ne-au fost date mai departe, de la bunici la nepoți.
Așa că data viitoare când visezi că rătăcești ceva, adu-ți aminte: se spune că a visa că pierzi ceva prevestește o grijă, dar trecătoare. Una care se duce odată cu roua dimineții.
Tu ce ai auzit din bătrâni despre visele cu pierderi
Dar tu ce ai prins din vorba celor bătrâni? Ți-a „citit” vreodată bunica visele la masă, dimineața? Spune-ne în comentarii ce se zicea la voi în familie despre visele cu pierderi, ca să ținem vie înțelepciunea de altădată.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.