Te plimbi printr-un sat liniștit din inima Transilvaniei și, dintr-odată, în mijlocul caselor vechi se ridică un zid de cetate cu turnuri și bastioane. Înăuntru nu e un castel, ci o biserică. Așa arată o lume aproape uitată, una pe care merită s-o descoperi.
Bisericile fortificate săsești din Transilvania sunt incluse în patrimoniul UNESCO, iar povestea lor e mai surprinzătoare decât crezi. Hai să vedem de ce stârnesc atâta fascinație.
Ce sunt, de fapt, bisericile fortificate săsești din Transilvania
Imaginează-ți o biserică obișnuită, dar înconjurată de ziduri groase de apărare, turnuri de pază și bastioane. Asta e o biserică fortificată săsească, un lăcaș de cult transformat în cetate.
Au fost ridicate între secolele XIII și XVI de coloniștii sași, germani aduși de regii Ungariei ca să populeze și să apere granița de est a regatului. Cum nu aveau castele prin apropiere, sătenii și-au întărit singuri bisericile, ca să se poată ascunde în fața invaziilor tătare și otomane.
Astăzi se mai păstrează în jur de 150 de astfel de biserici în Transilvania, din peste 300 câte au existat cândva.
De ce au ajuns aceste biserici în patrimoniul UNESCO
Nu toate bisericile săsești sunt protejate, ci doar șapte sate, înscrise împreună sub titlul „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”. Primul a fost Biertan, în 1993, iar celelalte șase au fost adăugate în 1999.
E vorba despre Biertan, Viscri, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz și Valea Viilor. Motivul includerii lor este simplu, ele reprezintă un model rar de comunitate rurală fortificată, păstrat aproape neschimbat de sute de ani.
Curiozități despre satele săsești incluse pe lista UNESCO
Aici devine cu adevărat interesant. Cel mai cunoscut sat este Viscri, locul unde Regele Charles al III-lea al Marii Britanii deține o casă și revine an de an.
La Biertan se află o ușă de sacristie din 1515 cu un sistem de încuiere de 19 zăvoare, acționate dintr-o singură cheie, premiat la Expoziția Universală de la Paris în 1900. Tot la Biertan exista un turn al împăcării, unde soții care voiau să divorțeze erau închiși împreună câteva zile, cu un singur pat, o farfurie și un set de tacâmuri. Se spune că, în secole întregi, doar un cuplu a mers până la capăt cu despărțirea.
Iar cetatea țărănească din Prejmer, una dintre cele mai puternice din sud-estul Europei, are ziduri de circa 12 metri înălțime și sute de încăperi pe interior.
De ce sunt aceste biserici fortificate atât de speciale
Ce le face unice este îmbinarea funcției religioase cu cea militară, ceva extrem de rar în Europa. Fiecare sat avea practic o mică cetate în jurul bisericii.
În camerele din ziduri sătenii își țineau proviziile, slănina și grânele, ca într-o cămară comună întărită. În caz de asediu, întreaga comunitate se putea refugia acolo și rezista săptămâni în șir.
Ce s-a întâmplat cu sașii și cu satele lor
Comunitatea săsească s-a redus dramatic după al Doilea Război Mondial și mai ales după 1990, când majoritatea sașilor au plecat în Germania. Multe biserici au rămas fără enoriași.
Astăzi se întrețin cu ajutorul turismului și al unor fundații precum Mihai Eminescu Trust. Tocmai recunoașterea internațională a ajutat la salvarea și restaurarea lor.
Reține pe scurt despre satele săsești UNESCO
Iată cele mai importante repere de care să ții cont:
- Șapte sate transilvănene sunt în patrimoniul UNESCO, din 1993 și 1999.
- Vorbim de Biertan, Viscri, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz și Valea Viilor.
- Au fost ridicate între secolele XIII și XVI de coloniștii sași.
- Viscri este satul îndrăgit de Regele Charles al III-lea.
Faptul că bisericile fortificate săsești din Transilvania sunt incluse în patrimoniul UNESCO nu e doar o linie într-un document oficial. Este recunoașterea unei lumi întregi, a unor oameni care și-au transformat credința în zid de apărare.
Data viitoare când treci prin Sibiu, Brașov sau Mureș, oprește-te într-unul dintre aceste sate. Ai vizitat vreuna dintre aceste biserici? Care te-a impresionat cel mai mult?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.