Sfântul Trifon, ocrotitorul grădinilor și al viilor împotriva dăunătorilor

Înainte să pună sapa în pământ sau să taie prima coardă de viță, mulți gospodari români își fac o clipă de rugăciune. Pe cine cheamă în ajutor? Pe Sfântul Trifon, ocrotitorul grădinilor și al viilor împotriva dăunătorilor, sfântul căruia țăranul îi încredințează de veacuri rodul muncii sale.

Nu e o întâmplare. În calendarul popular, ziua lui cade tocmai când se pregătesc viile și se curăță pomii, adică exact când grija pentru recoltă e mai mare.

Cine a fost Sfântul Trifon, ocrotitorul grădinilor

Un copil sărac, păstor de gâște, ajuns ocrotitor al holdelor. Așa îl știe Biserica pe Sfântul Trifon, născut pe la începutul secolului al III-lea în satul Campsada, lângă orașul Apamea din Frigia, în Asia Mică de odinioară.

A păzit de mic turmele și grădinile, iar oamenii au văzut în el un mijlocitor pentru roadele pământului. Din tinerețe a primit darul de a vindeca bolnavii și de a alunga vietățile care stricau recolta.

A murit ca mucenic în vremea împăratului Decius, prin anul 250, fiind decapitat la Niceea. A rămas însă în conștiința credincioșilor ca sfântul grădinarilor, al pomicultorilor și mai ales al podgorenilor, cinstit cu drag în zonele viticole precum Vrancea, Dealu Mare, Cotnari sau Murfatlar.

Pentru ce nevoie i se roagă credincioșii

Recolta stricată într-o singură noapte de omizi sau de lăcuste, asta e teama oricărui gospodar. De aceea i se cere Sfântului Trifon ferirea grădinii și a viei de gândaci, omizi, lăcuste, mană și de orice dăunător care pustiește pământul.

Tot lui i se cere și sănătate, pentru oameni și pentru animalele din bătătură. Gospodarii îl cheamă mai ales primăvara, înainte de semănat și de sădit, ca munca să rodească.

Mulți îi cer ajutor și în vreme de secetă sau de grindină, ori când vița de vie e amenințată de boli. Cinstirea lui ca ocrotitor al viilor și al grădinilor merge mână în mână cu nădejdea într-un an mănos.

Minunile așa cum le mărturisește Biserica

Tradiția păstrată în viețile sfinților spune că Sfântul Trifon a izgonit prin rugăciune insectele care distrugeau ogoarele unei localități întregi. La cuvântul lui, dăunătorii s-ar fi retras de pe câmpuri fără să mai facă stricăciuni.

Aceste mărturii au fost trecute din neam în neam cu evlavie, fără senzaționalism. Se povestește cu cucernicie și despre vindecările pe care le-a mijlocit pentru cei bolnavi care i-au cerut sprijinul.

Acatistul și rugăciunea către Sfântul Trifon

Acatistul Sfântului Trifon, așa cum apare în cărțile de rugăciuni bisericești, se citește acasă sau la biserică, în fața icoanei, cu o candelă sau o lumânare aprinsă. Mulți gospodari îl citesc primăvara, înainte de a începe muncile câmpului, ori timp de 40 de zile la vreme de nevoie.

Rugăciunea scurtă poate fi rostită zilnic, cu inimă curată, înainte de a intra în grădină. E bine ca ea să fie însoțită de fapte de credință, nu de superstiții. Sfântul este mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, nu o formulă magică împotriva insectelor.

Cum cinstesc gospodarii pe Sfântul Trifon

Rugăciunea fără sapă nu ține grădina curată. Gospodarii pricepuți știu asta și îmbină cinstirea sfântului cu munca atentă la pământ.

Iată cum îl cinstesc, după datina păstrată în satele românești:

  1. Merg la slujbă și citesc acatistul în fața icoanei.
  2. Aduc spre binecuvântare uneltele, semințele sau câteva ramuri de viță.
  3. Cheamă, la nevoie, preotul pentru o sfeștanie în grădină sau în vie.
  4. Stropesc butucii și pomii cu agheasmă după slujbă.

Apoi trec la treabă: tăierea și igienizarea viei, stropirea cu zeamă bordeleză împotriva manei, var pe trunchiurile pomilor și curățarea cuiburilor de omizi. Sinaxarul și tradiția Bisericii Ortodoxe Române arată limpede că ajutorul sfântului însoțește munca, nu o înlocuiește.

Ține minte cele esențiale despre Sfântul Trifon

Pe scurt, iată ce merită reținut despre Sfântul Trifon și cinstirea lui:

  • Este ocrotitorul grădinilor, al viilor și al holdelor.
  • I se roagă pentru ferirea recoltei de dăunători, boli și vreme rea.
  • Acatistul se citește în fața icoanei, mai ales primăvara, cu candelă aprinsă.
  • Rugăciunea merge mână în mână cu munca, tăiere, stropit, var pe pomi.

Pământul răsplătește grija celui care îl lucrează cu drag și cu nădejde. De sute de ani, țăranul român a împletit truda mâinilor cu rugăciunea, iar Sfântul Trifon a rămas chipul acestei credințe vii.

Așa că, atunci când deschizi poarta grădinii în prima zi caldă de primăvară, poți cere și tu ajutorul Sfântului Trifon, ocrotitorul grădinilor și al viilor împotriva dăunătorilor. Pune apoi mâna pe sapă, fiindcă rodul bogat se naște din amândouă, din credință și din muncă.