Te-ai gândit vreodată că rola pe care o ții lângă tine în baie are doar vreo 150 de ani? Sună greu de crezut, dar hârtia igienică modernă e o invenție relativ recentă; înainte se foloseau frunze, cârpe, lână sau alte materiale. Timp de mii de ani, oamenii s-au descurcat cu tot ce le punea natura și gospodăria la îndemână.
E genul de curiozitate care surprinde pe oricine o aude prima dată. Tocmai pentru că noi o considerăm un lucru banal, faptul că lipsea cu desăvârșire spune multe despre cât de repede s-a schimbat viața de zi cu zi.
Cât de nouă este, de fapt, hârtia igienică
Primul produs comercial dedicat a apărut abia în 1857, în Statele Unite, lansat de un american pe nume Joseph Gayetty sub formă de foi plate, vândute în pachete. Rola perforată, așa cum o știm azi, s-a impus mult mai târziu, prin 1890, popularizată de frații Scott.
Așchiile de lemn erau o problemă reală la început. De-abia prin anii ’30 producătorii s-au lăudat cu hârtie „fără așchii”, fiindcă foile timpurii chiar conțineau fragmente de lemn. Așa că rola moale de azi e și mai tânără decât pare.
Ce foloseau oamenii înainte de hârtia igienică
Răspunsul scurt: tot ce era moale și la îndemână. Frunze mari (cele de lumânărică erau prețuite pentru moliciune), mușchi, fân, paie, coceni de porumb, cârpe vechi, lână, ba chiar pietre netede sau cochilii.
Romanii aveau o soluție aparte. Foloseau un tersorium, un burete fixat pe un băț, ținut într-un vas cu apă sărată sau cu oțet. Detaliul care îi face pe toți să strâmbe din nas: în latrinele publice, buretele era împărțit între mai mulți oameni.
În Orient, lucrurile stăteau altfel. Acolo s-a folosit dintotdeauna spălarea cu apă, cu mâna stângă, un obicei păstrat până azi. De aici vine și ideea că mâna stângă e „necurată” în multe tradiții. În Japonia se foloseau bețe de lemn sau de bambus numite chuugi.
Cum stăteau lucrurile în satele românești
La noi, schimbarea a venit încet. Până târziu în secolul XX, în gospodăriile fără canalizare se foloseau frunze, paie, coceni de porumb și hârtie de ziar tăiată în bucăți.
În orașe, hârtia igienică a devenit ceva obișnuit abia în perioada comunistă. Iar cine a prins anii ’80 își amintește că era adesea un produs deficitar, cumpărat „pe sub mână” sau în cantități mari, când se găsea. Bideul, atât de iubit în Italia și Franța, nu a prins niciodată cu adevărat la noi.
Reține pe scurt această curiozitate
Dacă vrei să ții minte esențialul, iată ce e bine de știut:
- Rola modernă are doar aproximativ 150 de ani, iar primul produs comercial a apărut în 1857.
- Înainte se foloseau frunze, mușchi, fân, paie, cârpe și lână.
- Romanii foloseau buretele comun pe băț, iar în Orient se spăla cu apă.
- Rola perforată de azi s-a impus abia în jurul anului 1890.
Așadar, data viitoare când întinzi mâna după rolă, gândește-te puțin la cât de norocoși suntem. Hârtia igienică modernă e o invenție relativ recentă; înainte se foloseau frunze, cârpe, lână sau alte materiale, iar bunicii noștri chiar au trăit fără ea.
E uimitor cum un obiect atât de mărunt arată, de fapt, cât de mult a avansat traiul nostru într-un timp atât de scurt. Uneori, cele mai banale lucruri din casă ascund cele mai interesante povești.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.