Stai la masă cu un colac în față și îți amintești visul de azi-noapte, în care tatăl tău, plecat de ani buni, îți cerea un pahar cu apă. Bunicile noastre aveau un răspuns gata pregătit pentru asemenea clipe. Bătrânii spun că, dacă cel dus îți cere ceva în vis, e bine să împarți acel lucru altora, ca o pomană făcută în numele lui.
Nu e o dovadă, ci o credință veche, dusă din gură în gură, din bunică în nepoată. Și totuși, pentru mulți oameni, aduce o liniște greu de explicat.
Ce se crede când cel drag îți cere ceva în vis
Visele cu cei plecați nu erau privite ca vise obișnuite. Din bătrâni se spune că, atunci când cineva care nu mai este îți cere un obiect, o haină sau mâncare, sufletul lui ar avea nevoie de acel lucru „dincolo”.
Cum deosebeau bătrânii un vis simplu de unul „cu mesaj”? După limpezimea lui. Un vis în care cel drag îți vorbește clar și îți cere ceva anume rămânea întipărit în minte zile întregi, spre deosebire de visele care se șterg până dimineața.
De ce se spune că e bine să împarți acel lucru altora
Tradiția spune simplu că „ce dai de pomană ajunge la cel mort”. Prin gestul de a oferi cuiva în viață lucrul cerut, se crede că sufletul celui dus îl primește, de fapt, pe lumea cealaltă.
Persoana aleasă conta. Bunicile ziceau să dai unui copil sau unui om sărman, niciodată de ochii lumii. Iar dacă cel dus „cere haine”, se dă o haină curată sau nouă, niciodată ruptă ori murdară, ca semn de respect.
Cum se face pomana după obiceiul din bătrâni
Pomana se dădea dimineața, cu mâna ta, însoțită de o lumânare aprinsă și de cuvintele „să-i fie de sufletul lui”. Apa era simbolul cel mai des întâlnit, fiindcă „a da de băut” pentru sufletul cuiva apărea mereu când mortul cerea apă în vis.
Pe lângă lumânare, oamenii puneau alături un colac, puțină levănțică și apă proaspătă. Aceste lucruri însoțeau gestul de aducere-aminte.
Greșeala pe care o fac mulți astăzi este să dea un obiect vechi sau stricat, când datina cere ceva curat și bun. Alta este să transforme obiceiul într-o povară, deși el rămâne o credință, nu o regulă bătută în cuie.
Alte vise cu cei dragi și ce se crede despre ele
Se spune că, atunci când cel dus apare vesel și liniștit, sufletul lui și-a găsit odihna. Dacă apare trist sau cere ceva, ar fi un semn că așteaptă o rugăciune ori o pomană.
Obiceiul acesta se împletește firesc cu pomenirile ortodoxe de 3, 9 și 40 de zile, de șase luni și de un an, dar și cu Moșii de vară, sâmbăta morților de dinaintea Rusaliilor.
Credință, nu superstiție. Cum priveau bătrânii aceste semne
Bătrânii nu vedeau în aceste vise o magie, ci o formă de legătură și de respect față de cei plecați, împletită cu rugăciunea și mersul la biserică. Era mai degrabă o mângâiere sufletească decât o frică.
De aceea dezlegarea viselor mergea mână în mână cu credința în Dumnezeu. Biserica încurajează milostenia și rugăciunea pentru cei adormiți, dar le leagă de pomenire și de Sfânta Liturghie, nu de vise.
Ce să reții din înțelepciunea bătrânilor despre vise
Iată, pe scurt, ce ne-au lăsat cei dinaintea noastră:
- Dacă cel dus îți cere ceva în vis, dă acel lucru de pomană
- Oferă-l unui copil sau unui om sărman, curat și de bună calitate
- Aprinde o lumânare și spune o rugăciune pentru sufletul lui
- Tratează visul cu respect și liniște, nu cu frică
- Ține minte că este o credință „din bătrâni”, nu o regulă sigură
Până la urmă, frumusețea acestui obicei stă în gestul bun pe care îl naște. Bătrânii spun că, dacă cel dus îți cere ceva în vis, e bine să împarți acel lucru altora, și astfel durerea se preface într-o faptă caldă, de aducere-aminte.
Așa împaci dorul cu o vorbă bună și o lumânare aprinsă. Dar voi cum ați auzit povestea asta? Așa se spunea și la voi în sat? Spuneți-ne în comentarii ce ați auzit voi din bătrâni.
Îți place ce citești?
Urmărește-ne pe Facebook ca să nu ratezi articolele noi.