Era o noapte în care bunicile vorbeau altfel. Pe 23 spre 24 iunie, când florile galbene de sânziană umpleau câmpurile, femeile bătrâne din sat scoteau la lumină vorbe vechi, șoptite, pe care le țineau minte de la mamele și bunicile lor. Așa s-au păstrat, din gură în gură, descântecele de Sânziene pe care le rosteau bunicile. Mai știe cineva vreunul? Asta vrem să aflăm împreună.
Înainte de toate, o lămurire necesară. Aceste vorbe le prezentăm ca patrimoniu folcloric, ca o comoară de cultură populară, nu ca leac și nici ca formule cu putere reală. Sunt mărturia unui fel de a trăi, atât.
De ce noaptea de Sânziene avea descântecele ei
Noaptea de 23 spre 24 iunie era socotită cea mai puternică din an. Pică aproape de solstițiul de vară, când soarele e la apogeu, iar de a doua zi zilele încep încet să scadă.
Bunicile vedeau în acest moment un prag între lumi, o cumpănă prielnică vorbelor cu tâlc. Sânzienele, sărbătorite pe 24 iunie, se suprapun peste Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar în sudul țării poartă numele de Drăgaica. În Transilvania, Moldova și Bucovina li se spune Sânziene, de la latinescul Sancta Diana.
Tocmai fiindcă natura era în plină putere, se credea că și cuvântul rostit acum prinde mai multă greutate. De aici și obiceiul descântecelor tocmai în această noapte.
Vorbele vechi de Sânziene pentru sănătate
Florile se culegeau în zori, cât era roua pe ele. Atunci, cu mâna pe frunte sau pe locul care durea, femeia rostea vorba de trei ori, fiindcă numărul trei dădea, după credința lor, putere descântecului.
La spălatul cu rouă, în dimineața de 24 iunie, se spunea o formulă scurtă de chemare a sănătății, ceva de felul: „Sânziană, floare-aleasă, / Adu-mi mie sănătate-n casă.” Fetele se spălau pe față cu aceeași rouă, despre care se credea că aduce frumusețe.
Gestul mergea mână în mână cu vorba. Rouă, floare și cuvânt rostit împreună, asta era rețeta. Coronițele împletite se păstrau apoi peste an, agățate la grindă sau la icoană.
Descântece de Sânziene pentru noroc și belșug
Cel mai cunoscut obicei era aruncatul coroniței pe acoperiș. Dacă floarea rămânea agățată sus, se spunea că anul aduce noroc și spor; dacă aluneca jos, era semn rău.
În clipa aruncării, bunica rostea o vorbă scurtă despre belșug în an și roadă bogată în grădină. Fetele de măritat puneau flori de sânziene sub pernă, în noaptea de 23 spre 24 iunie, ca să-și viseze ursitul.
Tot pentru spor în gospodărie se descânta la vite și la fântână. Erau vorbe simple, legate de munca de peste an și de dorința firească a omului de a avea casa plină.
Cum se rosteau descântecele de ferire de rele
Acestea se spuneau în șoaptă, seară, lângă o lumânare aprinsă. Un mănunchi de sânziene se punea la poartă sau la fereastră, ca pavăză împotriva relelor.
Se rosteau în taină, încet, doar pentru cel căruia îi erau adresate. Bunicile credeau că un descântec spus tare își pierde puterea, iar tocmai din pricina asta multe s-au pierdut nescrise. Vorbele se încheiau adesea cu „Leac să-i fie, / Sănătate să-i vie.”
Gesturile însoțeau mereu cuvântul: ocolitul casei cu lumânarea, suflatul peste un pahar cu apă, atingerea ușoară a pragului.
De ce mai contează aceste vorbe vechi de Sânziene azi
Descântecele sunt o comoară de folclor românesc, adunată în timp de cercetători precum Artur Gorovei, în Descântecele românilor (1931), sau Tudor Pamfile și Simion Florea Marian, în lucrările lor despre sărbători. Academia Română le-a consemnat și în Atlasul etnografic român.
Riscul e că se pierd odată cu generația bunicilor. Le putem salva scriindu-le, povestindu-le copiilor și adunându-le laolaltă, fiindcă nu există un descântec unic, ele se schimbau de la sat la sat.
Ce să nu uiți despre descântecele de Sânziene
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de reținut despre aceste descântece de Sânziene:
- Se rosteau în noaptea de 23 spre 24 iunie, la cumpăna dintre zile.
- Trei scopuri: sănătate, noroc și ferire de rele.
- Mereu însoțite de gesturi: rouă, flori, lumânare, coroniță.
- Le păstrăm ca folclor prețios, nu ca leac.
Aceste vorbe sunt o parte din cine suntem, o legătură sinceră cu cei care ne-au crescut. Merită ținute minte, chiar dacă azi le rostim doar din drag de poveste.
Și aici intervii tu. Descântecele de Sânziene pe care le rosteau bunicile, mai știe cineva vreunul? Dacă bunica ta mai ținea minte o vorbă, scrie-o în comentarii. Așa o salvăm împreună, înainte să se piardă de tot.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.