Mergi seară pe stradă și, deodată, te oprește un miros dulce care parcă te trage înapoi în copilărie. E teiul. Teiul înflorit umple orașele de parfum; din floarea lui se face cel mai cunoscut ceai de la noi, leacul pe care bunicile îl țineau uscat în pungă de hârtie, la îndemână tot anul.
Din iunie până la începutul lui iulie, copacul ăsta îmbracă aleile în galben-crem și parfumează cartiere întregi. Hai să vedem de ce floarea de tei a ajuns cel mai drag ceai românesc și cum se face ca lumea.
Teiul, copacul care îmbălsămează orașele la început de vară
Un singur tei matur poate parfuma o stradă întreagă. Mirosul vine din florile galben-crem, grupate câte câteva, fiecare cu o frunzișoară-aripă lipită de codiță, semnul după care recunoști imediat teiul.
La noi cresc teiul pucios, cel cu frunza mare și teiul argintiu, ultimul fiind cel mai parfumat și cel mai des întâlnit pe străzile orașelor. Faimoasele alei din Iași, legate de teiul lui Eminescu din Copou, sunt pline de el.
Parfumul se simte mai tare seară și pe căldură, fiindcă aerul cald poartă mai bine uleiurile aromate din floare. Frunza în formă de inimă îți confirmă că ai dat de copacul potrivit.
Floarea de tei, leacul pe care îl culegeau bătrânii
Din bătrâni se spune că floarea de tei culeasă la timp era leacul de bază pentru răceală, tuse și nopți fără somn. Se usca și se ținea în casă tot anul, gata oricând.
Bunicile spuneau că teiul liniștește inima și gândurile după o zi grea. De aceea se bea o cană seară, înainte de culcare.
Tot din bătrâni vine credința că ceaiul fierbinte ‘taie febra prin transpirație’, băut sub plapumă la răceală și gripă. Sunt obiceiuri vechi din satele românești, nu rețete de doctor, așa că ține minte că ceaiul de tei nu înlocuiește sfatul medicului.
Când și cum culegi floarea de tei ca să aibă putere
Floarea se culege chiar la începutul înfloririi, dimineața, după ce s-a ridicat roua, pe vreme uscată. Atunci are cel mai puternic parfum și cele mai multe calități. Dacă aștepți prea mult și apar fructele mici și rotunde, floarea își pierde din putere.
Nu se culege udă de rouă sau după ploaie, fiindcă apa o face să mucegăiască la uscat. Rupe-o împreună cu frunzișoara-aripă, care dă aromă.
Usucă florile la umbră, întinse într-un strat subțire, niciodată în soare, care le fură culoarea și mirosul. Le ții apoi în pungi de hârtie sau borcane, la loc uscat și întunecos, și le folosești în cel mult un an. Și încă ceva: nu culege tei de la marginea șoselei, ci din locuri curate, de la marginea satului.
Cum se face ceaiul de tei, așa cum îl făceau gospodinele
Secretul e simplu. Nu fierbi florile, ci le opărești. Pui o linguriță de flori uscate la o cană de apă fiartă, acoperi cana și lași 8 – 10 minute, apoi bei ceaiul de tei cald, cu o linguriță de miere.
Greșeala pe care o fac mulți este să fiarbă floarea direct în apă. Fiertul lung alungă tocmai uleiurile parfumate și rămâi cu un ceai fără gust și fără miros.
Merge de minune cu miere de tei, una dintre cele mai apreciate la noi, și cu puțină lămâie. Se bea la nevoie, fără să exagerezi cu el.
Reține esențialul despre floarea de tei
Iată, pe scurt, lucrurile importante de ținut minte despre floarea de tei:
- Se culege la începutul înfloririi, dimineața, pe vreme uscată
- Se usucă la umbră, întinsă subțire, și se ține în pungi de hârtie
- O linguriță de flori la o cană, opărită, nu fiartă, 8 – 10 minute
- Se bea caldă, seară, cu puțină miere, fără să se exagereze
Anul ăsta, când teiul înflorit umple iar orașele de parfum, oprește-te o clipă și culege câteva flori din floarea din care se face cel mai cunoscut ceai de la noi. E un gest mic care îți aduce vara în cană toată iarna.
La copiii mici și la femeile însărcinate e bine să întrebi întâi medicul. Iar acum spune-mi și tu: mai ai un tei în curte sau pe stradă la tine? Cum făcea bunica ta ceaiul de tei?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.