Sunt cărți care nu îmbătrânesc niciodată. „Scara dumnezeiescului urcuș” este una dintre ele, iar Sfântul Ioan Scărarul și treptele urcușului duhovnicesc rămân, după aproape paisprezece secole, un drum pe care îl poate începe oricine, nu doar un călugăr retras la mănăstire.
Frumusețea învățăturii lui stă în simplitate. Mântuirea nu vine dintr-un salt uriaș, ci dintr-un pas mărunt făcut azi, apoi încă unul mâine. Exact ca pe o scară.
Cine a fost Sfântul Ioan Scărarul și de ce îi citim cuvântul și azi
Un om care a tăcut aproape patruzeci de ani are, în mod ciudat, cele mai multe de spus. Sfântul Ioan a trăit în secolul al VI-lea, în pustia Muntelui Sinai, și a ajuns stareț al Mănăstirii Sfânta Ecaterina abia după ce a petrecut zeci de ani în liniște și rugăciune.
A intrat în viața monahală pe la șaisprezece ani și a stat retras în locul numit Thola. Acolo a strâns, încet, înțelepciunea pe care a așezat-o mai târziu în cartea sa.
„Scara” se citește și astăzi în mănăstiri, mai ales în Postul Mare, iar în spațiul românesc a fost tradusă în „Filocalia” îngrijită de Părintele Dumitru Stăniloae. Părinți iubiți precum Cleopa Ilie au pomenit-o des în predici, semn că vorbește limpede oricărei inimi.
Ce sunt, de fapt, treptele urcușului duhovnicesc
Treptele urcușului duhovnicesc sunt pașii prin care omul se curăță de patimi și se apropie de Dumnezeu, unul câte unul, cu răbdare. Sfântul Ioan le-a împărțit în treizeci, după cei treizeci de ani la care Mântuitorul Și-a început propovăduirea.
Nu poți sări peste niciuna. Fiecare treaptă se sprijină pe cea de dinainte, așa cum nu urci la etaj sărind direct la a zecea scară.
Primele trepte cer lepădarea de cele lumești și pocăința. Cele de la mijloc se luptă cu mânia, cu lenea, cu slava deșartă, fiecare patimă fiind înlocuită cu virtutea ei opusă. Iar în vârf stau smerenia și dragostea, „legătura cea întreită” a credinței, nădejdii și iubirii.
Cele mai importante trepte pe care le poți urca chiar azi
Cea mai la îndemână treaptă pentru omul de azi este pocăința, adică recunoașterea sinceră a greșelilor și hotărârea de a te îndrepta. Fără acest prim pas, niciun urcuș nu este cu putință.
Sfântul vorbește și despre plânsul făcător de bucurie, lacrimile care nu te apasă, ci te ușurează. Pocăința, spune el, nu este tristețe fără capăt, ci eliberare care aduce pace.
O altă treaptă potrivită vieții de zi cu zi este paza limbii. Înainte să răspunzi la o vorbă care te-a rănit, mai bine taci câteva clipe. Multe certuri din casă pornesc de la o vorbă scăpată prea repede.
Cum aplici învățătura Sfântului Ioan Scărarul în viața de zi cu zi
Poți urca treptele duhovnicești și acasă, dacă alegi în fiecare zi o singură patimă cu care să te lupți. Schimbarea vine încet, dar temeinic.
Iată trei pași simpli, pe care îi poate face oricine:
- Începe dimineața cu o rugăciune scurtă, iar seară cercetează-ți inima câteva minute.
- Alege o singură slăbiciune, mânia, bârfa sau lenea, și lucrează la ea o săptămână întreagă.
- Nu te descuraja la căderi, ci ridică-te de fiecare dată.
Sfântul ne învață că cel care cade și se ridică este mai tare decât cel care nu a căzut niciodată.
Trei lucruri de ținut minte din „Scara” Sfântului Ioan
Iată câteva gânduri scurte pe care le poți purta cu tine pe tot drumul:
- Urcușul are treizeci de trepte, dar pornește de la una singură, pocăința.
- Nu sări peste pași. Răbdarea este cheia întregului drum.
- Căderea nu te oprește. Ridicarea, repetată, te apropie de vârf.
Frumusețea „Scării” este că nu cere nimic peste puterile tale. Îți cere doar un pas, azi.
Așa rămâne vie, peste veacuri, învățătura despre Sfântul Ioan Scărarul și treptele urcușului duhovnicesc, o chemare blândă spre cer, potrivită pentru fiecare dintre noi.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.