Agheasma: cum o folosim corect în casă

În fiecare casă de creștin, lângă icoane, stă de obicei o sticluță cu apă sfințită la care ne întoarcem în clipele grele. Despre agheasmă: cum o folosim corect în casă se vorbește mult, dar se fac și multe greșeli din neștiință.

Hai să lămurim împreună, pe înțelesul tuturor, ce este apa sfințită, cum o luăm, unde o ținem și ce facem cu cea rămasă. Fără superstiții, doar rânduiala vie a Bisericii.

Ce este agheasma și de ce o ținem lângă icoane

Agheasma este apă sfințită prin rugăciunea Bisericii și prin pogorârea harului Sfântului Duh. O ținem în casă ca sprijin duhovnicesc și ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu peste cei ai casei.

Sunt două feluri de apă sfințită. Agheasma Mare se sfințește o singură dată pe an, la Bobotează, pe 6 ianuarie, prin slujba Sfințirii celei Mari a Apei. Agheasma Mică se face oricând peste an, la cererea credincioșilor, prin slujba sfeștaniei.

Important de înțeles, apa sfințită nu este o „apă magică”. Este dar al lui Dumnezeu, primit prin credință și rugăciune, nu o formulă care lucrează singură.

Cum folosim corect agheasma în casă, pas cu pas

Agheasma Mare se ia pe nemâncate, dimineața, câte o linguriță, mai ales în zilele dintre Bobotează și odovania praznicului, până pe 14 ianuarie. Din Agheasma Mică poți lua și după masă, după sfatul preotului.

Înainte să o iei, fă semnul crucii și rostește o scurtă rugăciune sau „Tatăl nostru”. Gestul fără rugăciune își pierde înțelesul.

Cu o crenguță de busuioc poți stropi camerele, ușile, ferestrele și colțurile casei, ca semn de binecuvântare, mai ales după sfeștania făcută de preot. Iar când ești tulburat, bolnav sau înfricoșat, iei câte o înghițitură, ca mângâiere și întărire în Dumnezeu.

Unde și cum păstrăm agheasma ca să nu se strice

Apa sfințită se ține la loc curat și cinstit, lângă icoane sau în colțul de rugăciune, într-un vas de sticlă curat, cu capac, ferit de praf și de lumina directă a soarelui.

Agheasma Mare se poate păstra tot anul fără să se altereze, lucru mărturisit încă din secolul al IV-lea de Sfântul Ioan Gură de Aur, ca semn al sfințeniei ei. Multe gospodine țin cele două sticle separat, etichetate cu data, ca să nu le încurce.

Dacă totuși apa prinde miros sau sediment, nu o arunca. O torni cu cuviință la rădăcina unui pom, într-un loc necălcat de picioare.

Ce facem cu agheasma rămasă sau veche

Apa sfințită rămasă nu se aruncă niciodată la chiuvetă, la canal sau la gunoi. Se varsă într-un loc curat și neumblat, la rădăcina unui pom sau într-o apă curgătoare.

Cel mai bine este să o folosești până se termină, luând câte puțin dimineața sau stropind casa din când în când. Un vas vechi se clătește cu apă curată, iar apa de clătire se toarnă tot la rădăcina unui pom.

Greșeli și confuzii frecvente cu apa sfințită

Cea mai des întâlnită greșeală este să tratezi agheasma ca pe un leac garantat, uitând că vindecarea vine de la Dumnezeu, prin credință și rugăciune. Tot din neștiință, unii beau Agheasma Mare după masă, încurcând-o cu cea Mică.

Apa sfințită nu înlocuiește spovedania, împărtășania și nici mersul la doctor. La boală, îndrumarea rămâne dublă, vorbește cu preotul pentru cele sufletești și cu medicul pentru cele trupești.

Trei lucruri de ținut minte despre apa sfințită

Iată, pe scurt, cele mai importante reguli pe care e bine să le ai mereu în minte:

• Agheasma Mare se ia pe nemâncate, cu rugăciune, mai ales între 6 și 14 ianuarie, câte o linguriță.
• Se păstrează în vas de sticlă cu capac, lângă icoane, și nu se aruncă niciodată la gunoi.
• Este sprijin duhovnicesc, nu formulă magică; la boală mergi și la preot, și la medic.

Pentru orice nelămurire de rânduială, cel mai sigur este să întrebi preotul paroh, fiindcă pot exista mici diferențe de practică locală. Învățătura Bisericii Ortodoxe Române o găsești limpede explicată și pe basilica.ro.

Până la urmă, când înțelegem ce este agheasma: cum o folosim corect în casă devine un gest firesc, plin de credință. Apa sfințită ne adună gândurile spre Dumnezeu și aduce pace în casă, atâta vreme cât o primim cu inima curată, nu ca pe o vrajă.