Sunt oameni care lasă în urmă o moștenire mai trainică decât piatra. Părintele Dumitru Stăniloae, teologul închis pentru credința lui, este unul dintre ei, un om care a tradus comorile credinței ortodoxe și a plătit cu ani de temniță pentru dragostea lui de Dumnezeu.
Povestea lui nu este doar despre cărți groase și teologie înaltă. Este despre răbdare, despre blândețe în fața nedreptății și despre o credință care nu s-a stins nici la Aiud, nici la Jilava.
Cine a fost Părintele Dumitru Stăniloae, marele teolog al românilor
Părintele Dumitru Stăniloae a fost cel mai însemnat teolog ortodox român al secolului XX. S-a născut la 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni din județul Brașov, într-o familie simplă de țărani ardeleni.
A ajuns profesor la Academia Teologică din Sibiu, iar mai târziu la Institutul Teologic din București. Truda vieții lui a fost traducerea Filocaliei în limba română, douăsprezece volume începute în 1946, alături de „Teologia Dogmatică Ortodoxă” în trei volume.
Toată viața a pus-o în slujba învățăturii Bisericii. Din copilul desculț de la sat a crescut un dascăl pe care îl citesc astăzi teologi din Atena, Paris și din toată lumea.
De ce a fost închis teologul Dumitru Stăniloae de regimul comunist
În 1958, marele cărturar a fost arestat și condamnat la cinci ani de temniță. Vina lui adevărată era credința și apropierea de mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins”, de la mănăstirea Antim din București.
„Rugul Aprins” aduna preoți, călugări și intelectuali care se rugau și vorbeau despre Dumnezeu. Pentru un regim ateu, asta era de neîngăduit. Așa a ajuns teologul închis prin închisorile de la Jilava și Aiud, unde a îndurat foame, frig și umilință până la eliberarea din 1963.
Și totuși nu a urât pe nimeni. După mărturiile foștilor deținuți, le explica celorlalți din celulă texte din Sfinții Părinți, pe de rost, ca o candelă care lumina întunericul temniței.
După eliberare s-a întors la catedră și la munca lui de o viață. În 1991 a fost ales membru al Academiei Române, o recunoaștere venită târziu, dar binemeritată.
Ce ne învață viața și scrierile teologului Stăniloae
Cea mai mare bogăție nu stă în avere, ci în iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Aceasta este inima învățăturii lăsate de părinte, ideea că dragostea este temelia lumii, legătura vie dintre om și Creator.
Viața lui ne învață răbdare în suferință și iertare față de cei care ne fac rău. A trecut prin prigoană fără să-și piardă blândețea sau seninătatea.
Ne mai învață și bucuria de a sluji altora prin darul pe care îl ai. El a slujit prin scris și prin cuvânt, dăruind un tezaur întreg neamului românesc.
Cum îi cinstești memoria și cum te rogi pentru sufletul părintelui
Aici este nevoie de o lămurire importantă. Părintele Dumitru Stăniloae nu este canonizat de Biserica Ortodoxă Română, așa că i se spune „Părintele”, niciodată „Sfântul”, și nu i se citește acatist.
Pentru un astfel de mare slujitor se face rugăciune de pomenire pentru odihna sufletului. Îl poți pomeni la slujbele de parastas, cu „Dumnezeu să-l ierte”, așa cum se cuvine pentru cei adormiți.
Cea mai frumoasă cinstire rămâne însă lectura. Citește din Filocalia și din Dogmatica lui, aprinde o lumânare și spune o rugăciune simplă, din inimă.
Ține minte despre Părintele Stăniloae
Iată câteva lucruri esențiale de reținut despre viața și moștenirea lui:
- Cel mai mare teolog român al secolului XX, autorul Filocaliei românești în 12 volume
- Închis cinci ani de comuniști, fără să-și piardă blândețea
- Se spune „Părintele”, nu „Sfântul”, fiindcă nu este canonizat
- Nu i se citește acatist, ci rugăciune de pomenire pentru odihna sufletului
Viața lui ne arată că nicio temniță nu poate închide un suflet liber. A pierdut ani buni în spatele gratiilor, dar a câștigat o lumină pe care nimeni nu i-a putut-o lua.
Părintele Dumitru Stăniloae, teologul închis pentru credința lui, rămâne un model de demnitate și de dragoste pentru noi toți. Cinstește-i memoria citind din scrierile lui și rugându-te pentru odihna sufletului său.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.