Stai la masă cu ai casei, cineva aduce vorba despre un vecin, și până să-ți dai seama ai și spus ceva de rău despre el. Ți s-a întâmplat, nu-i așa? Mai tuturor ni se întâmplă, fără să băgăm de seamă.
De aceea merită să ne așezăm puțin și să înțelegem cum ne ferim de osândirea aproapelui, cu pași mărunți, pe care îi poți pune în lucru chiar de azi. Nu e nevoie de cuvinte grele, ci de luare-aminte și de puțină răbdare cu noi înșine.
Ce este, de fapt, osândirea aproapelui și de ce ne prinde așa ușor
Osândirea aproapelui înseamnă să judecăm omul, nu fapta lui, punându-ne pe noi mai presus. Sfinții Părinți o numesc un păcat al gândului, născut din mândrie și din nepăsarea față de propriile noastre greșeli.
Aici e și capcana. Una e să spui că o faptă este rea, și cu totul altceva să-i citești inima omului, pe care nu o cunoști. „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”, ne spune Mântuitorul în Evanghelia după Matei, urmat de pilda paiului din ochiul aproapelui și a bârnei din ochiul nostru.
Alunecăm în judecată mai ales la vorbă, în clevetire. Iar fără să ne dăm seama, osândirea ne fură liniștea din suflet, fiindcă ne ține mintea mereu la greșelile altora.
De ce ne vatămă pe noi judecata aproapelui
Cel mai mult, judecata aproapelui ne face nouă rău. Cu cât ne uităm mai mult la păcatele altora, cu atât ne orbim față de ale noastre și ne oprim din orice îndreptare.
Avva Dorotei dă un exemplu limpede. Doi oameni văd o femeie dimineața devreme; unul gândește de rău, altul își spune că merge la biserică. Diferența vine din ce poartă fiecare în inimă, nu din ce a făcut femeia.
Așadar, osândirea este mai degrabă o oglindă a stării noastre lăuntrice. De multe ori criticăm la altul tocmai slăbiciunea pe care o avem și noi, dar nu o recunoaștem. Iar judecata aceasta ne răcește rugăciunea și ne îndepărtează de Dumnezeu.
Pași concreți prin care scăpăm de pornirea de a judeca
Schimbarea se face cu pași mici, repetați zilnic, nu dintr-o dată. Iată câteva lucruri simple pe care le poți face de îndată ce simți că ești gata să osândești pe cineva.
- Oprește-te câteva secunde înainte să vorbești și întreabă-te dacă e adevărat, dacă e de folos și dacă e nevoie.
- Caută o scuză pentru aproapele, așa cum cauți mereu pentru tine.
- Înlocuiește vorba de judecată cu o rugăciune scurtă pentru omul respectiv, rostindu-i numele.
- Ferește-te de bârfe și de discuțiile care aprind osândirea, fie la birou, fie pe rețelele sociale.
- Mergi statornic la spovedanie și numește concret acest păcat, nu vag.
Un sprijin de nădejde este și rugăciunea scurtă, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Ea liniștește mintea și mută privirea de la aproapele la inima ta. În Postul Mare, mulți rostesc și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care ne cere să ne vedem greșelile noastre și să nu osândim pe fratele nostru.
Să fim limpezi. Rugăciunea nu este o formulă magică ce lucrează singură, ci o tradiție vie a Bisericii, care se învață în timp, cu binecuvântarea preotului duhovnic.
Greșeli des întâlnite când vrem să scăpăm de osândire
Multora li se pare că, dacă nu mai rostesc cu gura cuvinte de judecată, gata, s-au ferit. În realitate, osândirea se naște întâi în gând, așa că lupta adevărată se dă în inimă, nu doar pe buze.
O altă confuzie e între osândire și mustrarea cu dragoste a unui părinte sau dascăl. Mai e și descurajarea, când cădem iar și ne lăsăm păgubași, în loc să ne ridicăm și să mergem mai departe cu răbdare.
Ține minte aceste câteva lucruri despre lupta cu judecata
Înainte de a încheia, iată pe scurt cele mai de folos repere pe care le poți purta cu tine în lupta cu judecata.
- Judecă fapta, nu omul, și caută-i mereu o scuză aproapelui.
- La fiecare pornire de a osândi, rostește o rugăciune scurtă pentru acel om.
- Mută privirea de la greșelile altora la îndreptarea ta.
- Mergi statornic la spovedanie și cere sfatul preotului duhovnic.
- Nu te descuraja când cazi, ci ridică-te cu răbdare.
Când necazul apasă tare și se adaugă deznădejdea sau neliniștea, mergi cu încredere la preotul tău duhovnic, iar la nevoie și la medic. Cele două nu se bat cap în cap, ci se sprijină.
Iată, așadar, cum ne ferim de osândirea aproapelui, nu prin vorbe mari, ci prin pași mărunți și statornici. Începe azi cu unul singur, și vei vedea cum, încet, inima se face mai blândă și mai senină.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.