Iubirea de sine este o parte integrantă a succesului în viață. Înțelegerea obiectivelor vieții, atenția la propriile nevoi și dorințe fac o persoană atractivă pentru ceilalți. Dar mulți oameni nu reușesc să se iubească datorită stimei de sine scăzute și complexelor care s-au dezvoltat în copilărie sau adolescență. Prin urmare, ei nu pot merge mai departe, dobândesc dependențe și pot intra în relații toxice.

Importanța iubirii de sine

Mass-media dă oamenilor o atitudine față de succesul vieții și consideră că iubirea de sine este principala ei componentă. Încrederea în sine este rezultatul iubirii de sine. O persoană care ascultă dorințele sale poate obține multe și poate câștiga încrederea altora.

Dar urmărind exemple de oameni de succes, precum oameni de afaceri, politicieni, actori, nu trebuie să uităm că succesul lor nu este întotdeauna rezultatul armoniei interioare. Și acestia pot avea traume încă din copilărie, relații și dependențe nefericite. Adevărata dragoste de sine și încrederea în sine nu au nimic de-a face cu o traumă narcisistă sau cu dorința de a dovedi în fața ta și celor din jurul tău exclusivitatea și originalitatea.

O persoana cu încredere adevărată în sine își monitorizează sănătatea și dezvoltarea intelectuală și crede în ea însuși. Explicațiile externe ale iubirii de sine vor fi o postură bună, o privire deschisă, un mers ferm și sigur.

Nu toți oamenii câștigă încredere imediat. Pentru mulți, este nevoie de o muncă lungă și dură pentru dezvoltarea personalității lor. Unii au trecut prin relații îngrijorătoare cu părinții, alții prin hărțuire școlară. Toate acestea nu trec fără o urmă pentru psihicul uman, deci este necesar să-și descopere complexele și consecințele leziunilor pentru a câștiga încrederea în sine.

Cauze ale îndoielii de sine: complexe și leziuni in copilarie și adolescență

Îndoiala de sine se caracterizează prin îndoiala constantă de sine a persoanei, cu stima de sine scăzută și lipsa unui sentiment de auto-valoare. Dar prea multă stimă de sine și narcisismul sunt, de asemenea, rezultatul îndoielii de sine. Deseori, începe în copilărie, când părinții fac exigențe excesive asupra copiilor, îi compară cu ceilalți sau îi conving că nu vor reuși. Deci, copilul are complexe, inclusiv un complex de inferioritate.

Psihologii identifică 4 componente ale unei stări mentale adverse asociate cu îndoială de sine. La nivel emoțional, o persoană simte frică, anxietate, iritabilitate, la nivel cognitiv experimentează atitudini și așteptări negative față de el însuși. De asemenea, o persoană nesigură nu știe cum să se comporte corect în societate (componenta comportamentală) și are dificultăți în comunicarea cu alte persoane (componenta socială).

Un copil sau adolescent care aude critici și acuzații de la cei din jurul lui, care au fost supuși hiper-securității, au așteptările supraestimate sau au fost abuzati fizic, vor suferi cel mai probabil de complex de inferioritate. Fixarea pe partea negativă a propriei persoane conduce la nesiguranță persistentă. Astfel de oameni se confruntă adesea cu sentimente de vinovăție sau caută să le facă pe plac părinților, soților sau copiilor. O persoană nesigură depinde de opinia altcuiva, se teme de dezaprobare față de ceilalți, refuză să ia inițiativa.

Lista motivelor de îndoială de sine este destul de largă, de la asimilarea modelelor comportamentale nefavorabile din familia părintească la mediul economic general nefavorabil. O persoană nesigură pierde treptat capacitatea de a lua decizii independente, încetează să mai aibă grijă de propria bunăstare și să se asculte. Ca rezultat al unei stări de nesiguranță îndelungată, se dezvoltă anxietatea și granițele personale sunt distruse treptat. În unele cazuri, lucrul cu un psiholog sau psihoterapeut ajută la obținerea încrederii în sine.

Cum să scapi de anxietate și să devii încrezător?

Un sentiment de inferioritate pe termen lung, un sentiment de vinovăție au un efect negativ asupra psihicului uman. În plus, există riscul de a dezvolta boli mentale și psihosomatice. Pentru a deveni o persoană încrezătoare în sine, trebuie să faceți niște exerciții recomandate de psihologi și psihoterapeuți.

În primul rând trebuie să realizați că rădăcina tuturor problemelor umane, precum relațiile dependente, teama de singurătate și dezaprobarea celorlalți reprezinta cauza îndoielii de sine. Este necesar ca persoana afectata să învețe să se laude, să-și amintească situațiile în care era încrezător în sine. În acest scop, ar trebui eradicată obișnuința de a se recompensa cu epitete negative care denotă o negare a abilităților fizice sau mentale.

Un alt exercițiu comun este de a analiza punctele tari și punctele slabe. Acestea pot fi descrise pe hârtie în două coloane și gândiți-vă cum puteti ajuta la rezolvarea problemelor urgente. O sarcină dificilă, dar importantă, care ajută la obținerea încrederii în sine, este eliminarea treptată a vinovăției. O persoană nu poate fi responsabilă pentru toate problemele lumii și pentru starea psihologică a altor persoane.

Bineînțeles, copilăria este cea mai importantă perioadă din viața unei persoane, care pune bazele personalității și modelelor comportamentale. Atunci când un copil este mic, este complet dependent de opiniile părinților și ale altor adulți semnificativi din viata lui. Dar treptat el crește și are mai multe oportunități de a-și schimba viața. Trecutul, ca și comportamentul părinților, nu poate fi schimbat. Dar un adult este capabil să-și schimbe propriile modele comportamentale, să nu „se blocheze” în experiența traumatică a trecutului și să dezvolte treptat un model de comportament diferit, mai armonios și să devină mai încrezător în sine.