Era o vreme când oamenii nu plecau în pădure după mătrăgună fără pâine în traistă și fără o vorbă de îmbunare pregătită. Pentru bunicii noștri, planta aceasta nu era o buruiană oarecare, ci o stăpână a codrului, ascultată și temută deopotrivă.
Iar dacă te-ai întrebat vreodată cum se culegea mătrăguna de Sânziene, cu daruri și descântec, ritualul care înfioară era unul atent, plin de reguli nescrise. Hai să intrăm puțin în atmosfera lui, ca într-o poveste din bătrâni.
Ce era mătrăguna în credința populară și de ce inspira atâta teamă
În folclorul românesc, mătrăguna era socotită „împărăteasa buruienilor”, o plantă-zână cu puteri ascunse. Se credea că aduce noroc, dragoste și sănătate, dar și că pedepsește pe cine o tratează cu nepăsare.
Femeile nu-i rosteau numele direct, ci o alintau ca pe o ființă vie. Îi spuneau „doamna mare”, „cireașa codrului” sau „doamna-zânelor”, tocmai ca să nu o supere.
Etnograful Simion Florea Marian a consemnat credința că planta aude și simte ce vorbești lângă ea. De aceea, oamenii o legau strâns de marile sărbători ale verii, mai ales de Sânzienele din 24 iunie, când se spunea că hotarul dintre lumi se subțiază.
De ce se culegea mătrăguna tocmai de Sânziene
Mătrăguna se culegea de Sânziene fiindcă se credea că în zorii zilei de 24 iunie planta are cea mai mare putere, când soarele e la apogeu. Atunci leacurile și descântecele „prindeau” cel mai bine.
Femeile se pregăteau cu o zi înainte. Țineau post, se îmbrăcau curat și se păstrau în liniște, ca pentru o întâlnire cu cineva important.
Nu mergea oricine. De obicei culegeau femei pricepute sau descântătoare, uneori două sau trei la un loc. Pe lângă Sânziene, se mai culegea și de Rusalii, de Florii sau de Paști, tot în zori.
Cum se desfășura ritualul culesului, pas cu pas
Culesul mătrăgunei începea înainte de răsărit, în tăcere, fără ca femeia să privească înapoi pe drum. Apropierea de plantă se făcea cu respect, ca în fața unei stăpâne a codrului.
La rădăcină se lăsau daruri. Apoi femeile se prindeau în horă, jucau în jurul plantei și rosteau vorbe de îmbunare, cu formule de tipul „Mătrăgună, doamnă mare, dă-mi noroc și măritare, că ți-am dat pâine și sare”.
Abia după aceea scoteau planta cu grijă, vorbindu-i frumos, ca și cum i-ar fi cerut voie.
Ce daruri se lăsau și ce însemnau pâinea, sarea și banii
Pâinea, sarea și bănuții de argint lăsați lângă mătrăgună erau o plată simbolică. Prin ele, omul cerea iertare că tulbură planta și îi mulțumea pentru puterile dăruite.
Iată ce însemna fiecare dar:
- Pâinea era semn de belșug și de hrană împărțită cu planta.
- Sarea însemna curățenie și legământ.
- Banii erau răscumpărarea pentru ceea ce omul lua de la natură.
Nu era o simplă ofrandă, ci un schimb de bunăvoință între om și codru.
Ce credeau oamenii că le aduce mătrăguna culeasă după rânduială
Mătrăguna culeasă corect era crezută aducătoare de noroc, de spor în casă și de izbândă în dragoste, dar numai dacă regulile fuseseră respectate întocmai. Apare des în culegerile de descântece ale lui Artur Gorovei.
Oamenii o foloseau în descântece de dragoste, de noroc și de măritiș. Se spunea că ocrotește casa și animalele de rele.
Dar exista și o teamă. O plantă culeasă „cu păcat”, fără rânduială, se credea că se întoarce împotriva omului și aduce boală.
Atenție, mătrăguna este o plantă otrăvitoare. Nu o folosi acasă
Mătrăguna (Atropa belladonna) este una dintre cele mai toxice plante din flora României, iar consumul ei poate fi mortal. Ritualul descris aici are valoare strict de obicei și folclor, nu de leac.
Planta conține alcaloizi puternici, atropină, scopolamină și hiosciamină, prezenți în toate părțile ei. Doza letală pentru un copil poate fi de doar 2 până la 5 boabe negre, lucioase, care seamănă cu niște cireșe mici.
De aceea nu se folosește astăzi în niciun remediu casnic. Nu se atinge, nu se prepară ceaiuri, iar copiii și animalele trebuie ținute departe. La înghițire accidentală, se sună imediat la 112.
Reține esențialul despre ritualul mătrăgunei
Pe scurt, iată lucrurile importante de păstrat în minte despre acest obicei:
- Se culegea mai ales de Sânziene, pe 24 iunie, în zori
- I se lăsau pâine, sare și câțiva bani de argint ca răscumpărare
- Se juca o horă și se rostea un descântec lângă plantă
- Era crezută aducătoare de noroc, dragoste și spor în casă
- Astăzi rămâne doar folclor, fiindcă planta este otrăvitoare
Frumusețea acestor obiceiuri stă în felul în care oamenii vedeau natura ca pe o ființă cu care trebuie să te înțelegi, nu pe care să o stăpânești. Mătrăguna era, pentru ei, o doamnă a codrului căreia îi ceri voie cu pâine și sare.
Acum știi cum se culegea mătrăguna de Sânziene, cu daruri și descântec, ritualul care înfioară prin atmosfera lui de mister. Păstrează povestea ca pe o comoară de folclor, dar ține minte mereu că planta este otrăvitoare și nu trebuie atinsă. Partea cu adevărat frumoasă a Sânzienelor rămâne culesul florilor galbene și împletitul coronițelor așezate la poartă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.