Era un gest simplu, pe care îl făcea aproape orice gospodină de la țară. Frunzele de nuc se puneau în apa de baie pentru piele, ca leac vechi din bătrâni, mai ales atunci când cei mici se umpleau de bubițe și se scărpinau toată ziua. Nucul creștea în aproape orice curte, așa că leacul era la îndemâna oricui, fără niciun ban dat pe el.
Bunicile știau ce fac, chiar dacă nu vorbeau despre taninuri și substanțe active. Astăzi știm că frunza de nuc conține juglonă și taninuri în jur de 3-4%, exact ce strânge pielea și usucă iritațiile. Hai să vedem cum foloseau bătrânii acest dar al copacului din ogradă.
De ce se puneau frunzele de nuc în apa de baie
Frunza de nuc era leacul de casă pentru pielea iritată, cu mâncărimi sau cu coșuri. Taninurile din frunză au efect astringent, adică strâng pielea și reduc secrețiile, motiv pentru care baia liniștea roșeața și usca bubițele.
Se spune din bătrâni că nucul are putere mare, fiindcă aceeași substanță care înnegrește mâinile când cureți nuci verzi este și cea care curăță pielea. Așa a ajuns nucul un adevărat copac de leac în gospodăriile de la noi, alături de mușețel și de gălbenele.
Ce spuneau bătrânii că face frunza de nuc pentru piele
Baia cu frunze de nuc potolea mâncărimea și lăsa pielea curată și catifelată. Bunicile o foloseau mai ales la copiii cu pielea sensibilă, plină de iritații.
La fel de des, zeama de frunze ajuta la transpirația și mirosul neplăcut al picioarelor, fiindcă strângea porii și ținea umezeala sub control. Iar pentru tenul gras sau cu coșuri, spălatul pe față cu această apă era trucul multor femei de la sat.
Când se culegeau frunzele de nuc pentru leac
Frunzele se culegeau vara, prin iunie și iulie, când sunt tinere, verzi și pline de sevă. Atunci au cea mai multă putere, înainte să se îngălbenească.
Momentul contează enorm. O frunză tânără e bogată în principii active, pe când una îngălbenită sau pătată și-a pierdut puterea și nu mai face nimic. Pentru iarnă, frunzele se uscau la umbră, întinse pe ziar, niciodată la soare direct, apoi se țineau în pungi de hârtie sau săculeți de pânză.
Cum se pregătea baia cu frunze de nuc, pas cu pas
Rețeta bunicii este simplă și se face în câțiva pași.
- Pune 2-3 mâini de frunze proaspete, adică un pumn bun de 50-100 g, sau 2-3 linguri de frunze uscate, în 2-3 litri de apă.
- Fierbe la foc mic 10-15 minute, apoi lasă acoperit încă un sfert de oră.
- Strecoară zeama și toarn-o în apa caldă de baie.
Pentru o spălătură doar la picioare sau pe față, ajunge un decoct mai mic, dintr-un pumn de frunze la un litru de apă. Baia se face de 1-2 ori pe săptămână, nu zilnic.
La ce să fii atent când încerci acest leac din bătrâni
Frunzele de nuc lasă o culoare maronie care pătează pielea, unghiile, prosoapele și cada. De aceea se foloseau prosoape vechi și nu se exagera cu băile.
Dacă ai pielea foarte sensibilă, încearcă întâi zeama pe o porțiune mică, la încheietură, și așteaptă o zi. Și ține minte că acesta nu e un tratament medical, ci o tradiție din bătrâni. Pentru eczeme, micoze sau probleme serioase de piele, drumul corect este la dermatolog.
Reține pe scurt rețeta bunicii
Iată pașii esențiali, pe scurt, pentru a folosi corect acest leac.
- Culege frunze tinere vara, prin iunie-iulie
- Fierbe 2-3 mâini de frunze în 2-3 litri de apă, 10-15 minute
- Strecoară și toarnă zeama în apa caldă de baie
- Folosește de 1-2 ori pe săptămână, niciodată zilnic
- Ține minte că e un obicei din bătrâni, nu un leac medical
Multe lucruri bune le-am moștenit fără să le dăm importanța cuvenită. Faptul că frunzele de nuc se puneau în apa de baie pentru piele, ca leac vechi din bătrâni, ne arată cât de pricepuți erau oamenii care foloseau ce le dădea natura din curte.
Dacă ai un nuc în ogradă, încearcă și tu rețeta bunicii vara aceasta. E simplă, ieftină și păstrează vie o tradiție frumoasă, atâta vreme cât o folosești cu măsură și cu cap.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.