Bunicii noștri n-aveau nevoie de cărți groase ca să știe cât prețuiește o noapte de somn bun. Aveau o vorbă simplă, „Odihna de azi e puterea de mâine”, înțelepciune populară pe care o spuneau copiilor seară, când îi trimiteau la culcare. În ea era strânsă o lume întreagă, cea a satului care se trezea odată cu soarele și se culca odată cu lăsarea întunericului.
Hai să le luăm pe rând, așa cum le-am auzit și noi pe prispă, la gura sobei.
„Odihna de azi e puterea de mâine” și de unde vine vorba asta
Vorba asta n-a apărut din senin. Se trage din viața grea de la țară, unde puterea brațelor era totul. Cine dormea bine noaptea avea spor a doua zi la coasă, la seceriș și la îngrijit animalele, fiindcă în somn trupul își aduna înapoi tăria pierdută peste zi.
La țară somnul nu era privit ca lene, ci ca un dar. Bătrânii ziceau „cine se culcă devreme și se scoală devreme ajunge departe”, și chiar credeau asta. De aceea puneau atâta preț pe culcatul de cu seară, fără gânduri și fără grabă.
Ce se credea din bătrâni despre somnul de seară
Din bătrâni se crede că somnul de seară dinainte de miezul nopții prinde cel mai bine la putere. De aici și zicala „un ceas de somn până-n miezul nopții face cât două după”. Curios lucru, partea asta se potrivește bine cu ce se știe azi despre somnul adânc din prima parte a nopții.
Tot de aceea se spunea „cine se culcă odată cu găinile se scoală odihnit”. Bătrânii credeau și că cearta sau gândurile grele dinainte de culcare strică odihna. Așa că, înainte de somn, omul își făcea cruce, spunea o rugăciune și lăsa toate necazurile pentru a doua zi.
Superstiții și vorbe din bătrâni despre vise
Visele erau privite altfel pe vremuri. Nu ca niște întâmplări ale minții, ci ca semne și prevestiri, dezlegate după tâlcuri știute din moși-strămoși. Se spunea că visele de dinainte de zori „se prind” și se împlinesc, iar cel de vineri spre sâmbătă era socotit cu însemnătate.
Mai era o credință gingașă, că nu e bine să povestești visul urât pe nemâncate, ca să nu se adeverească. Ca să-l scape de el, omul îl „dădea pe ape” sau îl spunea la foc. Și, ca să aibă vise frumoase și somn fără spaimă, bunica punea sub pernă o crenguță de busuioc sfințit sau un fir de levănțică.
Leacuri de odihnă bună, așa cum le știau bunicile
Pentru somn liniștit, bătrânii beau seară un ceai cald de tei sau de levănțică și aeriseau bine odaia înainte de culcare. La icoană ardea o candelă sau o lumânare, pentru liniște în casă peste noapte.
Tot ei spuneau „să nu dormi în zăpușeală”. Dormitorul de la țară era răcoros, întunecos și mirosea a plante uscate. Astăzi am zice că o cameră răcoroasă și aerisită ajută somnul, dar ei știau asta demult, fără să le-o spună nimeni.
Reține pe scurt vorba din bătrâni
Iată, pe scurt, ce ne-au lăsat moștenire bătrânii despre odihna de seară, câteva semne și obiceiuri ușor de ținut minte.
- Culcă-te devreme, până-n miezul nopții.
- Lasă grijile și cearta departe de pat.
- Un ceai de tei sau de levănțică seară.
- O rugăciune și gândul împăcat înainte de somn.
Toate aceste vorbe au rămas până azi fiindcă în ele e o blândețe pe care n-o găsești în sfaturile reci. „Odihna de azi e puterea de mâine”, înțelepciune populară care ne aduce aminte că o noapte bună prețuiește cât o zi de muncă.
Iar acum, hai să-mi spui și tu. Ce ai auzit din bătrâni despre somn și vise, „la voi în sat”? Ce făcea bunica ta ca să dormi liniștit?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.