— Cine ești dumneata și ce cauți în patul meu? Aurica stătea ridicată în capul oaselor, cu plapuma trasă până la bărbie, și mă privea cu ochii mari, speriați, ca pe un hoț intrat noaptea pe geam. Femeia asta îmi e soție de 46 de ani. În dimineața aceea nu mai știa nici atât. Mă …
Le-am ascuns unde-i duc până am răsucit cheia în contact. Bunica Aurica se așezase pe bancheta din spate cu poșeta neagră strânsă la piept, în rochia ei bună, cea neagră cu floricele pe care o scotea din șifonier numai de Paști și de Crăciun. Bunicul Vasile stătea în față, lângă mine, și-și tot netezea cu …
„Divorțează de ea și-ți găsesc eu o fată normală.” Asta îi spunea soacra bărbatului meu, în bucătăria noastră, cu vocea coborâtă, crezând că eu dorm. Era 3 dimineața. El nu dormea. Îi schimba scutecul mamei mele, care se trezise iar speriată și întreba unde e tatăl ei. Tatăl ei murise de 40 de ani. Stăteam …
Aveam 7 ani în vara aceea și stăteam pe prispă, lipită de bunica, cu mâna ei dreaptă în palmele mele. O întorceam pe o parte și pe alta, cum fac copiii cu o jucărie nouă, și mă uitam la ea fără pic de sfială. Pielea de pe dosul palmei era lucioasă și întinsă, ca și …
„Bună dimineața, tovarășe.” Așa începea fiecare zi în curtea bunicului meu, în satul Bogata, din județul Mureș. Bunicul Gheorghe ieșea în prag cu cana de cafea aburindă în mână, cobora cele trei trepte de ciment și se ducea drept la poartă. Acolo se oprea, își dregea glasul și saluta. Nu pe bunica, nu pe vecini, …
Mama a numărat de trei ori cele 40 de lei pe mușamaua înflorată din bucătărie, i-a strâns într-o batistă albă și mi i-a îndesat în palmă exact când autocarul claxona la capătul uliței. — Atât am, Mariana. Iartă-mă că nu-i mai mult. Aveam 18 ani, un geamantan de carton legat cu sfoară și niște pantofi …
„Uite-o pe mămica ta, muncește departe pentru tine”, îmi spunea bunica în fiecare seară și lua poza de lângă icoană, de pe comoda din camera cea bună. Aveam 4 ani când mama s-a urcat în autocarul spre Spania, și de atunci, pentru mine, „mama” a fost o voce în telefon și o fotografie sprijinită de …
Aveam 8 ani când am furat un teanc de ziare de la gara din oraș ca să-i duc mamei bani de pâine. Le-am vârât sub palton — un palton primit de la o vecină, cu un nasture lipsă și mânecile care nu-mi mai ajungeau la încheieturi — și am luat-o la fugă printre picioarele oamenilor …
Când m-am dus să semnez ultimele acte de adopție, mâinile îmi tremurau — nu de emoție, ci de furie. Cu o oră înainte, pe holul instituției, o auzisem pe o vecină de-a noastră, Geta, spunând destul de tare, ca s-o aud, către altă femeie de pe uliță: „Cum să iei un copil străin când ai …
— V-am suportat destul, mi-a zis ginerele, și a zâmbit. Vrem camera din spate. Ne trebuie birou. Am pus furculița jos. Credeam că glumește. Era duminică, mâncam cu toții la masa din bucătărie, cea pe care o făcusem eu din lemn de fag, și afară mirosea a iarbă cosită. — Ce birou, Bogdane? am întrebat. …
Bunicul a scos de sub saltea un caiet gros, cu coperți de carton roase pe la colțuri, și mi l-a pus în palme de parcă mi-ar fi întins o pâine caldă. — Să ai ce citi când nu m-or mai ține picioarele, mi-a zis și s-a așezat pe marginea patului, gâfâind puțin. Aveam 31 de …
— Luați-i, doamnă, altfel nu-mi vine să cred că mama va fi îngrijită. Mi-a strâns în palmă o pungă de plastic legată cu un elastic, o pungă mică din care se vedeau bancnotele îndoite de câte ori fuseseră numărate. Era trecut de miezul nopții pe secția de interne, iar pe hol nu se auzea decât …
Viscolul urla de două zile când soției mele i s-au rupt apele, iar becul din tavan a pâlpâit o dată și s-a stins de tot. Am rămas în întuneric, cu mâna pe clanță, ascultând-o pe Maria cum geme în camera din spate. Aveam 27 de ani și eram doar noi doi în casa aceea de …
Colegul mai bătrân a intrat în cabinet fără să bată, a lăsat un plic gros pe biroul meu, lângă cana de cafea, și mi-a zis râzând: — Așa se face aici, băiete. Nu fi prost. Aveam 28 de ani și eram în prima lună la spitalul acela dintr-un oraș din sudul țării. Mă cheamă Robert. …
Verigheta nu mai voia să iasă de pe deget. O trăgeam de câteva minute bune, pe holul de la etajul 3 al spitalului de copii din București, cu degetele umede de transpirație și cu inima bătându-mi în urechi. După 10 ani, aurul se subțiase și intrase parcă în carne, iar încheietura mi se umflase de …