Sunt momente din istorie care ne fac să stăm puțin mai drepți când le rostim. Anul 1600 este unul dintre ele. Prima unire a românilor a fost rodul credinței și al voinței lui Mihai Viteazul, un domnitor care a strâns sub aceeași cârmă, pentru câteva luni, cele trei țări române.
Nu a fost o întâmplare și nu a fost noroc. A fost credință, hotărâre și un curaj pe care patru secole nu l-au șters din inima neamului.
Visul domnitorului care a unit pentru prima dată pământul românesc
Totul s-a întâmplat repede, dar cu o forță uriașă. Mihai Viteazul a ajuns domn al Țării Românești în 1593, iar în 1599 a intrat victorios în Alba Iulia, după bătălia de la Șelimbăr. În mai 1600 a cucerit și Moldova.
Așa a devenit, pentru prima oară, conducător al Țării Românești, al Ardealului și al întregii Țări a Moldovei. Trei pământuri locuite de oameni care vorbeau aceeași limbă, sub o singură mână.
Cine a fost acest om? Un domn ieșit dintr-o vreme tulbure, care a îndrăznit ceea ce alții nici nu visau. De aceea numele lui se rostește și azi cu respect, iar momentul de la 1600 a rămas o piatră de hotar a mândriei noastre.
Credința care i-a dat putere lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul nu a fost doar un războinic priceput. A fost un om adânc credincios, care vedea lupta pentru neam și ca pe o datorie sfântă față de strămoși și de credința moștenită.
Această evlavie nu a rămas vorbă goală. El a ridicat mănăstirea Mihai Vodă din București, în 1594, și a sprijinit mănăstirea de la Alba Iulia. A ajutat Patriarhia de la Constantinopol și sfintele lăcașuri de la Muntele Athos.
Pentru el, apărarea pământului și a oamenilor mergea mână în mână cu rugăciunea. Credința în Dumnezeu îi dădea liniștea de care avea nevoie ca să înfrunte primejdii uriașe.
Voința de fier a unui om care nu s-a dat bătut
Greutățile au fost copleșitoare. Mihai a stat față în față cu dușmani mult mai puternici, sprijiniți de imperii întregi, fără să renunțe vreodată la idealul unirii.
A fost trădat, înfrânt la Mirăslău, în septembrie 1600, și în cele din urmă ucis pe Câmpia Turzii, în august 1601. Și totuși, ceea ce a clădit nu a pierit odată cu el.
Tocmai aici stă lecția lui. Voința lui Mihai Viteazul ne arată, chiar și după patru veacuri, că un om hotărât poate schimba mersul istoriei. Mai târziu, Nicolae Bălcescu avea să scrie despre el în ‘Românii supt Mihai-Voievod Viteazul’, transformându-l în simbol al unirii.
Ce ne învață astăzi prima unire înfăptuită de Mihai Viteazul
Peste timp, mesajul rămâne limpede. Atunci când credința se unește cu voința, până și un vis socotit imposibil poate deveni realitate.
De aceea contează să ne cunoaștem istoria și să o prețuim. Nu pentru a ne lăuda, ci pentru a înțelege din ce neam ne tragem și ce putem face mai departe.
Fiecare dintre noi duce mândria asta mai departe în felul lui, prin grijă față de cei dragi, prin muncă și prin respect pentru rădăcini.
Câteva lucruri de neuitat despre Mihai Viteazul
Pe scurt, iată ce merită păstrat în suflet despre acest domnitor:
- Anul 1600, prima unire a celor trei țări române sub o singură conducere
- Un domn în care credința și voința au mers împreună
- Ctitor de mănăstiri și sprijinitor al credinței strămoșești
- Un model de curaj și demnitate pentru toate generațiile
Iată cum, prin fapta lui, prima unire a românilor a fost rodul credinței și al voinței lui Mihai Viteazul, o moștenire care ne încălzește inima și astăzi. E o poveste despre cine suntem și despre ce putem deveni atunci când credem cu adevărat.
Tu ești mândru că ești român? Dă ‘like’, trimite povestea mai departe prin ‘share’ și spune-ne în comentarii ce simți când auzi numele lui Mihai Viteazul.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.