Sunt momente în sport care se opresc parcă în loc și rămân acolo, neclintite, zeci de ani mai târziu. Unul dintre ele s-a întâmplat într-o seară de vară canadiană, când o fetiță din Onești a făcut ceva ce nimeni nu credea că e cu putință.
Nadia Comăneci a obținut, la Montreal 1976, primul „10” perfect din istoria gimnasticii olimpice. Avea doar 14 ani, concura pentru România și, în câteva secunde de exercițiu la paralele inegale, a schimbat pentru totdeauna felul în care lumea privește acest sport.
Ce a făcut Nadia Comăneci la Montreal în 1976
Pe 18 iulie 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a primit nota maximă la proba de paralele inegale, prima de acest fel acordată vreodată în gimnastica olimpică. Era prima ei participare la Jocuri.
Până atunci, un „10” părea pur și simplu de neatins. Notarea presupunea că tot ce face un sportiv poate fi îmbunătățit, așa că perfecțiunea rămânea o idee teoretică. Nadia a dovedit contrariul în fața întregii lumi.
Exercițiul ei a fost atât de curat, atât de precis, încât arbitrii nu au avut ce să taie. Mișcările se legau una de alta fără nicio ezitare, iar aterizarea a fost fixă, ca turnată în beton.
Tabela care a arătat „1.00” în loc de „10”
A urmat un moment de confuzie pe care îl povestesc martorii și azi. Tabela electronică a afișat „1.00”, nu „10”, fiindcă aparatura fusese construită pentru maximum trei cifre și nimeni nu o programase pentru o notă perfectă.
Pur și simplu nu se prevăzuse posibilitatea. În mintea celor care făcuseră sistemul, un 10 nu avea cum să apară.
Publicul a rămas câteva clipe nedumerit, neștiind ce vede pe tabelă. Abia după anunțul oficial mulțimea a înțeles ce tocmai se petrecuse și a izbucnit în aplauze.
De ce „10”-ul perfect al Nadiei a rămas în istorie
Performanța a rămas legendară fiindcă a arătat că perfecțiunea chiar e posibilă. Și nu a fost una singură. La Montreal, Nadia a primit în total șapte note de 10, la paralele inegale și la bârnă.
A plecat acasă cu trei medalii de aur, la individual compus, paralele și bârnă, plus argint cu echipa și bronz la sol. A devenit cea mai tânără campioană olimpică la individual compus de până atunci.
Pentru România, momentul a însemnat enorm. Numele țării a ajuns pe prima pagină a ziarelor din toată lumea, legat de o imagine a excelenței. Eticheta „Perfect 10” a rămas lipită de Nadia până azi.
Iar pentru gimnastele de după ea, a fost dovada că limita pe care toți o credeau fixă putea fi împinsă mai departe.
Câteva lucruri pe care poate nu le știai despre acel moment
Erau detalii care, privite acum, fac povestea și mai frumoasă. Nadia era atât de tânără încât scorul ei a încurcat aparatura, iar antrenorii ei din acea perioadă erau Béla și Marta Károlyi, cei care lucraseră cu ea încă de mică, la Onești.
Iată câteva fapte des încurcate în discuțiile de azi:
- Nu a luat un singur 10, ci șapte în total.
- Avea 14 ani, nu 15, cum cred mulți.
- S-a născut pe 12 noiembrie 1961, la Onești.
- Federația a schimbat ulterior sistemul de notare, așa că un „10” în acea formă nu mai e posibil.
Tocmai de aceea reperul ei a rămas irepetabil. Regulile s-au schimbat, dar momentul a rămas.
Privind înapoi, e greu să nu te minunezi că tot ce a urmat a pornit de la o adolescentă liniștită și de la câteva secunde de echilibru desăvârșit. Faptul că Nadia Comăneci a obținut, la Montreal 1976, primul „10” perfect din istoria gimnasticii olimpice nu e doar o pagină de manual, ci o poveste care încă ne umple de mândrie.
Îți amintești acel moment sau l-ai aflat abia acum? E genul de reușită care arată ce poate face talentul unit cu munca, indiferent de vârstă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.