Există nume din istoria medicinei pe care le rostim zilnic fără să le știm povestea. Insulina este unul dintre ele. Milioane de oameni trăiesc datorită acestui hormon, dar puțini știu că un savant din București a fost printre primii care i-au înțeles puterea.
Faptul că Nicolae Paulescu a avut contribuții importante la descoperirea insulinei nu este o legendă patriotică, ci un adevăr documentat. A izolat hormonul care scade glicemia cu câteva luni înaintea echipei care a luat Premiul Nobel. Hai să vedem cum s-a întâmplat.
Cine a fost Nicolae Paulescu, savantul român aproape uitat
Un copil de pe străzile Bucureștiului a ajuns să schimbe medicina mondială. Nicolae Paulescu (1869-1931) a fost medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București timp de aproape trei decenii.
Și-a făcut studiile la Paris, unul dintre cele mai serioase centre medicale ale vremii. A obținut doctoratul în medicină în 1897 și un al doilea doctorat, în științe, în 1899. S-a întors acasă cu o pregătire solidă în fiziologie, medicină și biologie.
Acolo, la catedra de fiziologie, a început cercetarea care avea să-i lege numele de unul dintre marile descoperiri ale secolului.
Ce a descoperit, de fapt, Paulescu despre insulină
Marea lui reușită are un nume aproape uitat, pancreina. Paulescu a extras dintr-un preparat apos de pancreas o substanță care scădea zahărul din sânge la câinii cu diabet provocat experimental. A demonstrat clar legătura dintre pancreas și controlul glicemiei.
Rezultatele le-a publicat în august 1921, în revista belgiană „Archives Internationales de Physiologie”, într-un articol despre rolul pancreasului în asimilarea hranei. Experimentele începuseră încă din 1916, dar Primul Război Mondial i-a întrerupt munca pentru câțiva ani.
Această „pancreină” este, în esență, ceea ce numim astăzi insulină. Iar data exactă, august 1921, contează enorm pentru ce a urmat.
De ce nu a primit Paulescu Premiul Nobel
Aici povestea devine amară. Premiul Nobel pentru Medicină din 1923 a mers la canadienii Frederick Banting și John Macleod, pentru izolarea insulinei. Lucrarea lor a apărut însă după cea a românului.
Echipa canadiană chiar a citat articolul lui Paulescu. Problema a fost că a invocat o greșeală de traducere a textului francez, ceea ce i-a diminuat contribuția. Între timp, în aprilie 1922, Paulescu obținuse un brevet românesc pentru metoda lui de fabricare a pancreinei.
Contextul a jucat și el împotriva lui. Un cercetător din estul Europei, care publica în franceză într-o revistă belgiană, era mult mai ușor de trecut cu vederea.
Recunoașterea care a venit prea târziu
Adevărul a ieșit la suprafață, dar cu mare întârziere. În 1969, profesorul scoțian Ian Murray a militat public pentru recunoașterea priorității lui Paulescu, după ce a reanalizat documentele și datele publicării din 1921.
În România, savantul este cinstit prin busturi și plăci comemorative, printre care și la Spitalul Universitar din București. Povestea lui rămâne profund actuală, mai ales că diabetul afectează astăzi aproximativ unul din zece adulți din țara noastră.
Ce să reții despre Nicolae Paulescu și insulină
Iată esențialul, în câteva rânduri:
- A izolat hormonul antidiabetic, numit „pancreină”, în 1921.
- A publicat rezultatele în august 1921, înaintea echipei canadiene.
- Premiul Nobel din 1923 a mers la Banting și Macleod.
- Astăzi este considerat un pionier al descoperirii insulinei.
Poate că Nobelul nu i-a stat niciodată în vitrină, dar locul lui în istorie este sigur. Faptul că Nicolae Paulescu a avut contribuții importante la descoperirea insulinei este recunoscut acum de tot mai mulți istorici ai medicinei.
Rămâne una dintre acele povești care ne fac să privim altfel un cuvânt banal de pe o cutie de medicament. Tu știai asta? Scrie în comentarii dacă te-a surprins!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.