Sunt vieți de sfinți care te liniștesc și vieți care te zguduie. Povestea Sfintei Maria Egipteanca, de la femeie păcătoasă la sfântă a pustiei, face parte din a doua categorie, fiindcă ne arată că nimeni nu este atât de căzut încât să nu se mai poată ridica.
E o poveste despre rușine, despre lacrimi și despre o întoarcere care a ținut peste patruzeci de ani. Hai să o luăm de la început, așa cum o păstrează Biserica.
Cine a fost Sfânta Maria Egipteanca, femeia care și-a schimbat viața
A trăit, după tradiția Bisericii, prin secolele V-VI, în Egipt. La numai 12 ani a fugit de acasă la Alexandria, iar acolo a petrecut aproape șaptesprezece ani într-o viață de desfrânare, fără rușine și fără frică de Dumnezeu.
Ea însăși mărturisea mai târziu că nici măcar bani nu cerea, ci se dăruia din patimă. Trăia cum trăiesc mulți tineri rătăciți și astăzi, crezând că așa e libertatea.
Schimbarea a venit la Ierusalim, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci. A vrut să intre în biserica Sfântului Mormânt împreună cu mulțimea, dar o putere nevăzută a oprit-o în prag, de mai multe ori la rând. Atunci a simțit, ca o lovitură, greutatea păcatelor ei.
Minunea de la Ierusalim și întoarcerea spre pocăință
Întoarcerea ei a început în fața unei icoane a Maicii Domnului, din pridvorul bisericii. A plâns cu amar și a făgăduit să-și schimbe viața, iar atunci a putut în sfârșit să intre și să se închine Crucii.
A auzit apoi un glas care i-a spus să treacă Iordanul, ca să afle odihnă. N-a stat pe gânduri. A cumpărat trei pâini și a pornit spre pustia de dincolo de râu, cu acele trei pâini ca singură merinde a unei vieți cu totul noi.
Viața în pustie și minunile mărturisite de Biserică
În pustie a dus o luptă grea, mai ales în primii ani, când poftele și amintirile vechii vieți o chinuiau fără răgaz. Le-a biruit prin rugăciune și printr-un post aspru, an după an, vreme de 47 de ani de singurătate.
Biserica mărturisește lucruri uimitoare despre ea. Cuviosul Zosima, un călugăr de la o mănăstire de lângă Iordan, a întâlnit-o în pustie și a văzut-o rugându-se ridicată de la pământ. Ea îi spunea pe nume și îi cunoștea viața, deși nu se întâlniseră niciodată.
Cunoștea Scripturile pe de rost, fără să fi învățat vreodată carte. Tot ce știa, primise de la Dumnezeu, prin rugăciune.
Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii
Cei mai mulți i se roagă pentru izbăvirea de patimi trupești, de desfrânare și de gândurile necurate. La ea aleargă și cei robiți de dependențe grele, de băutură, de jocuri de noroc, de pornografie, ori cei căzuți în deznădejde, convinși că pentru ei nu mai există iertare.
Tocmai aici e puterea exemplului ei. O cheamă și părinții pentru copiii lor rătăciți, și cei care cer statornicie în post și biruință asupra ispitelor.
Cum i se citește acatistul și rugăciunea de pocăință
Acatistul i se citește cel mai potrivit în Postul Mare, când Biserica o pomenește și o pune înaintea noastră ca pildă vie de îndreptare. Viața ei se citește integral la slujba din Joia săptămânii a cincea, alături de Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Acasă, acatistul se citește simplu, în fața icoanei, cu o candelă sau o lumânare aprinsă, după rugăciunile începătoare. Mulți îl citesc 40 de zile la rând pentru o nevoie grea. Iar când nu ai acatistul scris, ajunge să-i spui cu inima câteva cuvinte, cerându-i să te ajute să te întorci spre Dumnezeu.
Ce să reții despre Sfânta Maria Egipteanca
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de păstrat în suflet despre viața și pilda ei:
- Din femeie pierdută a ajuns sfântă a pustiei, prin pocăință adevărată
- Întoarcerea a început în fața icoanei Maicii Domnului, la Ierusalim
- A trăit 47 de ani singură, în pustia de dincolo de Iordan
- I se roagă pentru izbăvirea de patimi și pentru darul pocăinței
- Acatistul se citește mai ales în Postul Mare, în fața icoanei
Viața Sfintei Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului și păstrată în Sinaxar, nu e o poveste de demult, fără legătură cu noi. E o mână întinsă către orice om care crede că a greșit prea mult.
Drumul Sfintei Maria Egipteanca, de la femeie păcătoasă la sfântă a pustiei, ne lasă o singură nădejde, dar una mare. Nimeni nu este prea păcătos pentru a se întoarce la Dumnezeu, dacă are curajul să înceapă chiar azi, cu o lacrimă și o rugăciune.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.