Există filmări care te fac să zâmbești fără să vrei. Un urs urcă o pantă înzăpezită, se lasă pe spate și alunecă la vale ca un copil pe derdeluș. Apoi urcă din nou. Și încă o dată.
Nu o face din nevoie. Urșii se joacă, fac tumbe și alunecă pe zăpadă din pură bucurie, iar oamenii de știință care studiază comportamentul animal spun limpede că asta înseamnă o stare de bine reală, nu o întâmplare.
De ce se rostogolesc urșii în zăpada proaspătă
Un urs se joacă atunci când îi merge bine. Joaca apare aproape exclusiv când animalul este sătul, în siguranță și fără stres, motiv pentru care în grădinile zoologice prezența jocului este folosită ca semn că animalul se simte bine.
Zăpada moale, abia așternută, declanșează la mulți urși un comportament aproape copilăresc. Se dau peste cap, se târâie pe burtă, alunecă pe pantă și o iau de la capăt.
E adevărat că nu toate alunecările sunt joacă curată. Ursul polar, de pildă, se rostogolește în zăpadă și ca să-și curețe blana de grăsime după ce mănâncă, păstrându-și astfel stratul izolator. Dar când urcă din nou doar ca să alunece a doua oară, explicația practică nu mai stă în picioare.
Ce simte un urs când face tumbe la vale
Plăcerea. Asta simte. Când se rostogolește și alunecă, creierul ursului eliberează aceiași hormoni ai bunei dispoziții pe care îi avem și noi, mamiferele, în momentele bune. Joaca îi scade tensiunea și îi reglează emoțiile.
Repetarea spune totul. Un urs care urcă panta de cinci ori la rând ca să coboare alunecând nu face asta din greșeală. Tocmai repetarea unei mișcări lipsite de scop imediat, în condiții de relaxare, este definiția jocului, după cum arată cercetătorul Gordon Burghardt în cartea sa despre originile jocului la animale.
Joaca, semnul unei minți ascuțite
Doar animalele deștepte se joacă fără motiv. Comportamentul de joacă „gratuit”, fără legătură cu hrana sau supraviețuirea, apare la speciile cu un creier dezvoltat și o viață emoțională bogată, iar urșii sunt printre cele mai inteligente mamifere de pe uscat.
Pentru pui, joaca are și un rost ascuns. Prin tumbe și alunecări, puiul de urs își antrenează echilibrul, forța și coordonarea, sub privirea atentă a mamei. Învață jucându-se, exact ca un copil.
Îi vezi cel mai des iarna, pe zăpadă proaspătă, și primăvara, când familiile ies din bârlog pline de energie. Puii și urșii tineri sunt cei mai jucăuși dintre toți.
Ce ne învață bucuria simplă a urșilor
Fericirea nu cere motive complicate. Unui urs îi ajunge o pantă de zăpadă și libertatea de a se rostogoli pe ea, o lecție de care și noi am avea nevoie în zilele aglomerate.
România adăpostește cea mai mare populație de urși bruni din Uniunea Europeană, aproape 8.000 de exemplare după datele Ministerului Mediului, mai ales în Carpați. Rămân animale sălbatice și periculoase, așa că nu te apropia de ele ca să le filmezi.
Imaginile în care urșii se joacă, fac tumbe și alunecă pe zăpadă din pură bucurie ne arată o latură caldă a unor animale pe care le credem doar fioroase. Tu ai văzut vreodată un animal jucându-se așa, din pură fericire? Spune-ne în comentarii și trimite articolul cuiva care iubește animalele!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.