Există un animal mic, ascuns prin pădurile întunecate, pe care puțini oameni l-au văzut vreodată cu ochii lor. Iese doar noaptea, are ochi enormi și pare desprins dintr-o poveste. Veverița zburătoare planează între copaci pe o membrană de piele, ca un mic deltaplan viu, și face asta cu o precizie care îți taie respirația.
Numele ei te poate păcăli. Nu bate din aripi și nu se ridică niciodată în înălțime. Și totuși, ce reușește să facă este, în felul ei, mai spectaculos decât un zbor adevărat.
Veverița zburătoare, micul deltaplan viu al pădurii
Veverița zburătoare nu zboară propriu-zis, ci planează folosind patagiul, o membrană de piele acoperită cu blană, întinsă de la încheietura labelor din față până la glezna celor din spate. Când își desface picioarele, corpul devine o suprafață plată, iar specia nord-americană poate aluneca prin aer pe distanțe de 45-50 de metri într-o singură cursă.
Coada lată și turtită nu este doar decorativă. O folosește pe post de cârmă și de frână, schimbând direcția în plin zbor planat.
Își controlează traiectoria tensionând membrana cu un mic cartilaj de la încheietură. Așa poate face viraje de aproape 90 de grade în aer, ocolind o creangă în ultima clipă.
De ce alege noaptea pentru aceste salturi? Pentru că este un animal nocturn, ferit astfel de păsările de pradă care vânează ziua.
De ce este una dintre cele mai surprinzătoare curiozități despre animale
Printre curiozitățile despre animale, acest mic planor iese în evidență prin inteligența cu care își măsoară fiecare salt. Înainte să se desprindă de pe ramură, își leagănă capul dintr-o parte în alta, calculând distanța și unghiul către copacul-țintă.
Ochii ei mari, disproporționat de mari față de cap, sunt adaptați pentru vederea pe întuneric. Tocmai de aceea aceste animale sunt rareori văzute, iar mulți oameni nici nu știu că există.
Aterizarea este partea cea mai impresionantă. Chiar înainte de trunchi, ridică brusc coada și labele, frânează în aer și se prinde lin de scoarță, gata imediat să fugă pe partea opusă, ferită de prădători.
Instinctul matern care emoționează la veverița zburătoare
Femela naște de obicei 2-4 pui, complet golași și orbi, pe care îi crește singură. Dacă simte un pericol în cuib, își apucă puii cu gura și îi mută unul câte unul într-un adăpost nou, planând cu ei dintr-un copac în altul.
Își căptușește cuibul, ascuns într-o scorbură sau într-o gaură părăsită de ciocănitoare, cu mușchi și frunze moi, ca să-și țină puii la căldură.
Iarna, mai multe veverițe zburătoare se strâng în același cuib, uneori 10-20 de exemplare, ghemuite unele în altele pentru a supraviețui frigului. Frații dorm lipiți, încălzindu-se reciproc.
Această grijă duioasă ne aduce aminte, fără să vrem, de iubirea de mamă pe care o cunoaștem cu toții.
Reține esențialul despre acest mic zburător
Iată, pe scurt, ce face din acest animal o adevărată minune a pădurii:
- Nu zboară, ci planează pe o membrană de piele numită patagiu
- Poate aluneca 45-50 de metri printre copaci, doar noaptea
- Coada îi servește drept cârmă și frână în aer
- Mama își poartă puii în gură, dintr-un copac în altul, când e pericol
Natura ascunde minuni acolo unde nici nu te aștepți, iar veverița zburătoare planează între copaci pe o membrană de piele, ca un mic deltaplan viu, demonstrând că nu ai nevoie de aripi ca să cucerești văzduhul. Inteligența, curajul și grija ei de mamă o fac de neuitat.
Știai cât de grijulie și de isteață este mama veveriță zburătoare? Spune-ne în comentarii ce te-a impresionat cel mai mult!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.