Cerbul își schimbă coarnele în fiecare an, iar ele cresc la loc mai mari. Uite ce înseamnă!

Există în pădure o minune care se repetă în tăcere, an de an, fără ca prea mulți să o observe. Cerbul își schimbă coarnele în fiecare an, iar ele cresc la loc, mai mari, ca un simbol al reînnoirii. Pare greu de crezut, dar e cât se poate de real.

Gândește-te puțin. Niciun alt mamifer nu pierde și nu reface, complet, o parte din corpul lui în fiecare primăvară. Cerbul o face firesc, ca pe o respirație a naturii.

De ce cerbul își pierde coarnele în fiecare an

Totul pornește de la o schimbare din corpul animalului, nu de la o lovitură sau un accident. Cerbul carpatin își leapădă coarnele o dată pe an, de obicei în februarie sau martie, când nivelul de testosteron scade brusc. La baza fiecărui corn se formează un strat care îl slăbește, până când cade singur.

Procesul durează doar câteva zile. De cele mai multe ori coarnele cad unul după altul, nu amândouă deodată, așa că pentru scurt timp cerbul rămâne cu unul singur.

Momentul exact diferă de la un animal la altul, în funcție de specie, vârstă și clima zonei. Un mascul bătrân și puternic își pierde coarnele mai devreme decât unul tânăr.

Cum cresc coarnele la loc, mai mari decât înainte

Aici se vede cu adevărat minunea. Coarnele noi încep să crească aproape imediat după ce cad cele vechi, cu o viteză uimitoare, până la 2 centimetri pe zi. Sunt printre cele mai rapide țesuturi care se refac în tot regnul animal.

În timpul creșterii, osul tânăr este acoperit de o piele fină și pufoasă, plină de vase de sânge, numită catifea. Aceasta hrănește cornul în formare, ca o rețea de conducte care duc hrana exact unde trebuie.

Cu fiecare an, coarnele devin mai mari și mai ramificate, atâta vreme cât animalul este sănătos și bine hrănit. La cerbii maturi, perechea poate ajunge la aproape un metru lungime și 5 până la 7 kilograme.

Toamnă, când creșterea se oprește, cerbul își freacă coarnele de copaci ca să îndepărteze catifeaua uscată. Rămâne osul curat, ascuțit, gata pentru boncănitul din septembrie și octombrie.

Ce simbolizează coarnele cerbului de-a lungul timpului

Nu e de mirare că oamenii au văzut mereu în asta ceva mai presus de biologie. Coarnele cerbului care cad și cresc la loc au ajuns, în multe culturi, un semn al reînnoirii, al puterii și al renașterii naturii odată cu primăvara.

În tradiția populară românească, cerbul este legat de noblețe și de pădurea adâncă, fiind unul dintre simbolurile faunei din Carpați. Documentarele de natură, de la cele de tip National Geographic până la observațiile din biologia faunei sălbatice, surprind an de an același ciclu care ne lasă fără cuvinte.

Reține pe scurt despre coarnele cerbului

Iată cele mai importante lucruri de ținut minte despre acest ciclu uimitor:

  • Cad o dată pe an, la final de iarnă sau început de primăvară
  • Cresc la loc în câteva luni, până la 2 cm pe zi
  • Devin mai mari și mai ramificate cu fiecare an
  • Sunt os adevărat, nu simplă cheratină, și se refac integral

Privit din depărtare, un cerb cu coarne ramificate pare doar un animal frumos. Dar în spate se ascunde una dintre cele mai tăcute și uluitoare povești ale naturii.

Faptul că cerbul își schimbă coarnele în fiecare an, iar ele cresc la loc, mai mari, ca un simbol al reînnoirii, ne amintește un lucru simplu. Natura găsește mereu o cale să o ia de la capăt, mai puternică decât înainte. Tu știai asta? Scrie în comentarii dacă te-a surprins!