Puțini știu că două dintre cele mai admirate șosele din lume se află chiar în România. Transfăgărășanul și Transalpina sunt printre cele mai spectaculoase drumuri montane din Europa, iar povestea construcției lor este cel puțin la fel de interesantă ca peisajul.
Unul s-a născut din frica unui dictator, celălalt din pasiunea unui rege. Hai să vezi de ce.
De ce aceste șosele montane lasă cu gura căscată
Imaginează-ți o panglică de asfalt care urcă peste 2.000 de metri, printre lacuri glaciare și serpentine care par desenate de mână. Cele două drumuri legendare urcă mai sus decât multe trasee alpine vestite din Alpi, iar asta le-a adus faima mondială.
Au multe în comun. Ambele traversează creste înalte, ambele se deschid doar câteva luni pe an și ambele adună an de an mii de turiști, români și străini deopotrivă. Diferența stă în munți, Transfăgărășanul taie Făgărașul, iar Transalpina urcă prin Parâng.
Povestea ascunsă din spatele Transfăgărășanului
Transfăgărășanul (DN7C) a fost construit între 1970 și 1974, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Motivul nu a fost turismul, ci frica. După ce Uniunea Sovietică a ocupat Cehoslovacia în 1968, regimul de la București voia un drum militar care să mute repede armata peste munți.
A fost o muncă uriașă. Au săpat în mare parte militari, iar pentru a sparge stânca s-au folosit peste 6.000 de tone de dinamită. Drumul are circa 90 de kilometri și atinge 2.042 de metri la tunelul de sub Capra-Bâlea, cel mai lung tunel rutier din țară, de aproape 884 de metri.
Câți oameni au murit? Cifra oficială din epocă a fost mică, în jur de 40, dar surse de mai târziu vorbesc despre câteva sute de victime nedeclarate.
Iar gloria a venit târziu. În 2009, emisiunea britanică Top Gear l-a numit „cel mai bun drum din lume” pentru condus, detronând celebrul Stelvio din Italia. De atunci, turiștii străini vin val după val.
Transalpina, drumul cu rădăcini mult mai vechi
Transalpina (DN67C) este și mai înaltă. Atinge 2.145 de metri în Pasul Urdele, ceea ce o face cea mai ridicată șosea asfaltată din România. Leagă Novaci, în Gorj, de Sebeș, în Alba.
Povestea ei se pierde în timp. Se spune că pe acolo treceau ciobanii cu turmele și chiar legiunile romane de altădată. Porecla „Drumul Regelui” vine de la amenajările din vremea regelui Carol al II-lea, în anii ’30.
Forma de azi, complet asfaltată, este însă recentă, lucrările s-au încheiat abia în 2019. Față de Transfăgărășan, are mai puține serpentine strânse, dar pante mai abrupte și mult vânt.
Ce surprinde cel mai des turiștii
Nu poți circula pe ele oricând. Iarna, zăpada și avalanșele le fac de netrecut, așa că rămân închise lună de lună. Transfăgărășanul este deschis oficial de obicei între 1 iulie și 31 octombrie, iar Transalpina cam din mai până în octombrie.
O capcană clasică este timpul. Mulți cred că trec repede, dar Transfăgărășanul poate cere 3-4 ore, din cauza serpentinelor și a opririlor pentru poze. Și nu uita hainele groase, la 2.000 de metri poate fi cu 15-20 de grade mai frig decât la șes, chiar și vara.
Ce să reții despre aceste drumuri legendare
Iată cele mai importante repere despre cele două drumuri montane:
- Transfăgărășanul, construit între 1970 și 1974, drum militar din ordinul lui Ceaușescu, urcă la 2.042 m
- Transalpina, traseu străvechi, asfaltat complet abia în 2019, urcă la 2.145 m
- Ambele se deschid doar vara, aproximativ iunie-octombrie
- Top Gear a făcut Transfăgărășanul celebru în 2009
Un drum ridicat din rațiuni militare comuniste și unul cu rădăcini regale și antice. Tocmai acest contrast arată de ce Transfăgărășanul și Transalpina sunt printre cele mai spectaculoase drumuri montane din Europa, două motive reale de mândrie pentru România.
Dacă nu le-ai parcurs încă, pune-le pe listă. Sunt genul de locuri care îți rămân în minte mult timp după ce cobori din munți.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.