Timp de mii de ani, omul a putut judeca doar ce vedea cu ochii și atingea cu mâna. Restul rămânea mister. Apoi au apărut trei instrumente care au dat totul peste cap.
Termometrul, microscopul și telescopul au deschis lumi întregi invizibile ochiului liber. Fiecare a scos la iveală câte un tărâm necunoscut, cel foarte mic, cel foarte îndepărtat și cel al căldurii pe care doar o simțeam pe piele.
Telescopul și lumea de dincolo de stele
În 1609, Galileo Galilei a îndreptat un instrument simplu spre cer. Ce a văzut a mutat Pământul din centrul universului.
Totul a pornit de la o lunetă olandeză, brevetată de Hans Lippershey în 1608 și folosită inițial pentru a vedea departe pe pământ. Galileo a auzit de ea și și-a construit propria variantă, care mărea de aproximativ 20 de ori, mai puțin decât un binoclu modern.
Cu acest telescop a descoperit munți și cratere pe Lună, cei patru sateliți mari ai lui Jupiter și fazele planetei Venus. Aceste observații sprijineau ideea lui Copernic, că totul se învârte în jurul Soarelui, nu al Pământului.
Biserica nu a primit bine vestea. În 1633, Inchiziția l-a judecat pe Galileo și l-a forțat să își retragă public ideile.
Microscopul și viața ascunsă într-o picătură de apă
Pe la 1674, un negustor de stofe din Delft a privit o picătură de apă printr-o lentilă șlefuită de el. A văzut ființe minuscule mișunând. Le-a numit „animăluțe”.
Antonie van Leeuwenhoek era autodidact, dar lentilele lui măreau de peste 200 de ori. A fost primul om care a văzut bacterii, globule roșii și alte microorganisme, despre care a scris în scrisori trimise către Royal Society din Londra.
Cu câțiva ani înainte, în 1665, Robert Hooke publicase cartea „Micrographia”, unde a folosit pentru prima dată cuvântul celulă, inspirat de structura plutei văzute la microscop.
Mulți nici nu au crezut la început. Cum să existe ființe pe care nu le vezi? Și totuși, descoperirea a schimbat medicina, fiindcă oamenii credeau până atunci că bolile vin din „aerul rău”, nu de la microbi.
Termometrul și măsurarea unui lucru pe care doar îl simțeam
Cald sau rece, atât putea spune omul, după cum simțea cu pielea. Termometrul a transformat căldura într-un număr exact, pe care oricine îl putea citi și compara.
Galileo construise pe la 1593 un termoscop, un tub cu apă și aer care arăta variațiile de temperatură, dar fără cifre. Adevăratul pas l-a făcut Daniel Fahrenheit în 1714, cu primul termometru cu mercur și scară gradată.
Anders Celsius și-a propus scara în 1742, dar inversată: 0 grade însemna fierberea, iar 100 înghețul. Abia după moartea lui, în 1744, scara a fost întoarsă la forma de azi. Așa a ajuns febra să fie măsurată, nu ghicită cu palma pe frunte.
Ce au în comun aceste trei descoperiri
Toate pornesc de la aceeași idee îndrăzneață, că simțurile noastre sunt limitate și că, cu instrumentul potrivit, putem vedea ce natura ne ascunsese.
Curios este că microscopul și telescopul s-au născut din aceeași meserie, șlefuirea lentilelor pentru ochelari, în Olanda, la doar câțiva ani diferență. O singură invenție a putut naște ramuri întregi de știință, de la astronomie la biologie.
Reține cele trei momente care au deschis lumi invizibile
Iată, pe scurt, cele trei descoperiri și ce au schimbat fiecare:
- Telescopul, 1609, Galileo, a apropiat cerul și a scos Pământul din centrul universului
- Microscopul, în jurul anului 1670, Leeuwenhoek, a găsit viață într-o picătură de apă
- Termometrul, secolele XVII și XVIII, Fahrenheit și Celsius, au prefăcut căldura într-un număr
Aceste trei instrumente ne-au învățat o lecție valabilă și azi, în era sateliților și a microscoapelor electronice. Termometrul, microscopul și telescopul au deschis lumi întregi invizibile ochiului liber, demonstrând că adevărul stă adesea dincolo de ce putem vedea singuri.
Tu ce altă curiozitate din istoria științei te-a uimit vreodată? Spune-ne în comentarii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.