În dimineața de 24 iunie, înainte să răsară soarele, bunicile noastre ieșeau cu poala plină de flori galbene. Nu le strângeau la întâmplare. Existau 3 locuri din gospodărie unde bătrânii puneau musai flori de Sânziene, fiecare ales cu un rost anume, legat de credința că aceste flori aurii apără casa și aduc spor.
Erau locurile prin care „trecea” tot ce intra și ieșea din curte. Poarta, fântâna și pragul ușii. Hai să vedem de ce tocmai acolo și ce se credea despre fiecare.
De ce se puneau florile de Sânziene prin gospodărie de 24 iunie
Florile de Sânziene se puneau în gospodărie de 24 iunie, de ziua sărbătorii, pentru ocrotirea casei și a familiei. Bătrânii credeau că aceste flori galben-aurii aduc noroc și sănătate și alungă răul din locurile de trecere ale curții.
Sărbătoarea Sânzienelor, numită în sudul țării și Drăgaica, marchează miezul verii și are rădăcini vechi, precreștine. Cade chiar lângă solstițiu, cea mai lungă zi a anului, când lumina e la putere maximă.
De aici și legătura cu galbenul. Culoarea florii (Galium verum) trimitea direct la soare, la căldură și la belșugul recoltei care urma. Etnograful Ion Ghinoiu nota că în această noapte plantele de leac își ating puterea cea mai mare.
Tocmai de aceea se culegeau dimineața devreme, pe rouă, înainte de răsărit. La prânz floarea își pierde și roua, și mirosul de miere. Firele se legau apoi strâns în buchete sau se împleteau în cununi, uneori cu ață roșie, împotriva deochiului.
1. Sânziene la poartă, scutul de la intrarea în curte
La poartă se puneau florile de Sânziene pentru că ea era prima graniță a gospodăriei, locul prin care intra și ieșea tot, oameni și rele deopotrivă. Un buchet prins de stâlp sau o cunună agățată deasupra apăra curtea de boli, deochi și gânduri rele venite din afară.
Se prindeau câteva fire legate cu ață roșie, la vedere, ca oricine trecea pragul să le zărească. Buchetul de la poartă era un fel de filtru, lăsa binele să intre și oprea răul afară.
Cununa se lăsa apoi să se usuce chiar acolo, pe poartă, până la anul. Cât rămânea agățată, se spunea că ține paza casei. Mai ales musafirii erau în atenție, fiindcă orice oaspete putea aduce, fără să vrea, un gând rău odată cu pasul peste prag.
2. Flori la fântână, pentru apă curată și sănătate în casă
Florile la fântână se puneau pentru ca apa, izvorul vieții din gospodărie, să rămână curată și limpede tot anul. Un mănunchi de Sânziene așezat pe ghizduri sau agățat de cumpănă ferea apa de spurcare și, credeau bătrânii, de secetă.
Apa a fost mereu socotită sfântă în credința populară românească. Fără ea nu trăiau nici oamenii, nici vitele, nici grădina.
De aceea buchetul se punea acolo unde se scotea apa, pe ghizduri, la cumpănă ori lângă găleată. Se spunea că cine bea din fântâna împodobită cu Sânziene are parte de sănătate până la următoarea sărbătoare.
3. Sânziene la pragul ușii, pentru liniște și belșug în casă
La pragul ușii se puneau florile de Sânziene pentru că pragul desparte lumea de afară de căldura căminului, fiind cel mai vulnerabil loc al casei. Un fir pus deasupra ușii sau sub prag aducea pace și spor la bucate și ținea necazurile departe.
Pragul era socotit un loc de trecere plin de putere, un hotar peste care nu treci oricum. Floarea se așeza deasupra tocului, sub preș ori prinsă într-un cui lângă ușă.
Și aici buchetul se păstra uscat până la Sânzienele de anul viitor, semn că ocrotirea ține tot anul.
Și streașina casei avea rostul ei
Pe lângă cele trei locuri principale, multe gospodine puneau Sânziene și la streașină, ca un acoperiș de protecție pentru toată casa. Astfel curtea era apărată de jos, de la poartă, până sus, sub streașină.
Fetele aruncau adesea cununa pe acoperiș și citeau viitorul după felul în care cădea. Dacă rămânea agățată, însemna măritiș apropiat sau viață lungă. Dacă aluneca jos, era socotit semn rău.
Reține esențialul despre florile de Sânziene în gospodărie
Iată, pe scurt, lucrurile de care merită să ții cont despre acest obicei:
- Se culeg dimineața, pe rouă, de 24 iunie, înainte de răsărit.
- Trei locuri musai: poarta (apără curtea), fântâna (păzește apa), pragul ușii (aduce liniște).
- Se leagă în buchete sau cununi, uneori cu ață roșie.
- Se atârnă cu capul în jos, la umbră, și se păstrează uscate până la anul.
Frumusețea acestui obicei stă în grijă, nu în superstiție. Bunicii noștri legau câteva flori galbene și, odată cu ele, legau și o dorință de sănătate, pace și belșug pentru toți cei de sub același acoperiș.
Așa au rămas cele 3 locuri din gospodărie unde bătrânii puneau musai flori de Sânziene un gest cald, care merită păstrat. O floare ofilită pe poartă spune, de fapt, că în casa aceea cineva și-a iubit familia.
Tu unde puneai florile de Sânziene?
Mi-ar plăcea să aud cum se făcea la voi în familie. La poartă, la fântână sau la prag, unde le aranjați voi de Sânziene?
Scrie-mi în comentarii obiceiul din satul tău. Așa ținem vie o tradiție frumoasă și o lăsăm mai departe copiilor și nepoților.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.