Mulți cred că totul se întâmpla în ziua de 24 iunie, de Sânziene. Adevărul e altul. Sărbătoarea începea din ajun, iar ce se făcea în ziua de 23 iunie, înainte de Sânziene, hotăra cum avea să arate noaptea cea magică. Se culegeau florile, se împleteau cununile, se strângeau lemnele pentru foc.
La țară, ziua de 23 iunie era una de muncă tihnită, dar plină de rost. Gospodina pregătea casa, copiii alergau după flori, iar bărbații cărau vreascuri pe deal. Hai să vedem, pas cu pas, cum se făcea „la noi în sat”.
De ce ajunul conta la fel de mult ca ziua de Sânziene
Ajunul nu era o zi oarecare, ci ziua în care se aduna tot ce trebuia pentru sărbătoare. Românii credeau că plantele și apa au cea mai mare putere chiar acum, aproape de solstițiul de vară, când lumina ține cel mai mult din tot anul.
De aici și graba. Florile trebuiau prinse proaspete, cununile gata împletite, focul pregătit de cu seară. Fără munca din 23 iunie, ritualurile de a doua zi, de Drăgaica, n-ar fi avut cu ce să se facă.
Satul se trezea cu noaptea în cap. Cine voia sânziene în floare deplină pleca pe coline înainte să se încingă aerul.
Cum se culegeau florile de sânziene
Florile de sânziene se culeg pe 23 iunie, spre după-amiază, când petalele sunt deschise complet și au galbenul cel mai aprins. Sânziana adevărată, Galium verum, are floricele mărunte, aurii, strânse în buchete, și un miros dulceag, de miere.
Alege locuri necosite, de pe coastele dealului sau de la marginea pădurii, departe de drumuri prăfuite și de terenuri stropite cu erbicide. O greșeală frecventă e culesul plantelor galbene asemănătoare, dar fără mireasmă, care nu sunt sânziene.
Rupe doar tulpinile lungi, cu mai multe buchețele, niciodată planta cu rădăcină cu tot. Pe lângă sânziene se mai strângeau sunătoare, romaniță și cimbrișor, plante de leac culese tot acum. După 24 iunie se credea că își pierd puterea, așa că această zi era ultima bună pentru recoltat.
Cum se împleteau cununile
Cununa de sânziene se face răsucind tulpinile una peste alta, în cerc, până iese un inel des și bogat. Pentru una rezistentă ai nevoie de 15 până la 20 de fire, legate la final cu un fir de iarbă sau de salcie tânără.
Începe de la un mănunchi mic și adaugă fire pe rând, suprapunând capetele. Mărimea varia mult, de la coronițe purtate pe cap, până la cununi mari pentru porți și ferestre.
Cununile gata făcute se așezau pe streașină, la poartă, pe acoperiș sau lângă icoane. Era și un obicei de ghicit norocul. Se arunca o cunună pe casă, iar dacă rămânea agățată însemna an bun și viață lungă; dacă aluneca, era citită ca semn rău. Fetele puneau flori sub pernă, crezând că își visează ursitul. Sunt, firește, credințe vechi, păstrate din bătrâni.
Strângerea lemnelor pentru foc
Lemnele pentru focul de Sânziene se adunau tot în ajun, ca să apuce să se usuce până seară. Se alegeau vreascuri uscate, crengi și lemn de esență tare, strânse într-un loc deschis, ferit de case și de fânul din curte.
Mergeau de obicei flăcăii și copiii, iar focul se aprindea pe înălțimi sau la marginea satului. Tinerii săreau peste flăcări pentru sănătate și „curățire”. În ajun, gospodina făcea curățenie și pregătea bucate simple, plăcinte, pâine proaspătă, brânză și ouă, ca a doua zi să se poată odihni.
Trei lucruri de reținut despre ajunul Sânzienelor
Dacă vrei să ții minte esențialul despre ajunul Sânzienelor, iată cele trei repere care contează cel mai mult:
- Florile se culeg pe 23 iunie, spre după-amiază, când sunt deschise și aurii.
- Cununile se împletesc din 15-20 de fire și se așază pe casă, la poartă sau la icoane.
- Lemnele de foc se strâng tot din ajun, uscate, ca să ardă bine în noapte.
Așa se așază lucrurile la locul lor. Sărbătoarea începea din ajun, iar ce se făcea în ziua de 23 iunie, înainte de Sânziene, dădea sens întregii nopți de dinaintea zilei de 24 iunie.
Poate că azi nu mai trezim satul cu noaptea în cap, dar un buchet de sânziene la poartă tot ne leagă de bunici. E un gest mic, prin care ducem mai departe o tradiție caldă, a verii românești.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.