La sfârșitul fiecărei Sfinte Liturghii, preotul împarte credincioșilor bucățele mici de pâine. Mulți întind mâna din obișnuință, fără să știe exact ce primesc și de ce. Iar întrebarea ce este anafura și cine o poate lua revine mereu, mai ales la cei tineri sau la cei care abia se apropie de biserică.
Hai să lămurim totul pe îndelete, cald și limpede, ca să știi data viitoare exact ce ții în palmă și cum se cuvine să o primești.
Ce este anafura, de fapt
Anafura este pâinea sfințită care se împarte la finalul Liturghiei, dar nu este Sfânta Împărtășanie. Se taie din aceeași prescură din care preotul scoate Agnețul, partea care devine Trupul Domnului, însă restul pâinii se binecuvântează și se frânge în bucăți mici pentru toți cei prezenți.
Aici e diferența esențială. Împărtășania este Trupul și Sângele lui Hristos și se primește doar după spovedanie și post. Anafura rămâne pâine binecuvântată, o pâine simplă de post, făcută din făină de grâu, apă, sare și drojdie.
Cuvântul vine din grecescul antidoron, care înseamnă „în loc de dar”. Cu alte cuvinte, cei care nu s-au putut împărtăși primesc anafura ca semn că sunt și ei părtași la viața Bisericii.
Cine poate lua anafura din biserică
Anafura o poate lua orice creștin ortodox botezat care este de față la slujbă, fie că s-a împărtășit în ziua aceea, fie că nu. Spre deosebire de Împărtășanie, ea nu cere spovedanie sau post dinainte, fiind o binecuvântare deschisă tuturor credincioșilor.
O pot lua liniștit și copiii, și femeile, și cei care nu au postit. Tocmai pentru asta se cheamă „în loc de dar”, ca nimeni să nu plece cu mâna goală de la Liturghie.
Cei bolnavi sau bătrânii care nu au putut ajunge la biserică primesc anafură trimisă prin cineva drag. Singura limită ține de apartenență, persoanele nebotezate sau de altă credință nu iau anafură, fiindcă ea este pentru fiii Bisericii Ortodoxe.
Cum se ia și se mănâncă anafura corect
Anafura se ia pe nemâncate, dimineața, înainte de orice altă mâncare sau băutură, ca semn de cinstire. Se primește în palme, mâna dreaptă așezată peste stânga în forma crucii, și se mănâncă pe loc, cu grijă să nu cadă firimituri pe jos.
Înainte de a o primi, se sărută crucea sau mâna preotului. Bună rânduială este să o consumi deasupra palmei făcute căuș, ca să nu pierzi nicio fărâmitură.
Și aici e o greșeală des întâlnită. Firimiturile rămase nu se aruncă niciodată la gunoi, ci se ard sau se dau la apă curgătoare. Mulți cred, greșit, că „s-au împărtășit” fiindcă au luat anafură, însă cele două nu se confundă.
Anafura pentru acasă și rugăciunea potrivită
Anafura se poate lua și acasă, pentru membrii familiei care nu au ajuns la slujbă, mai ales pentru bolnavi și vârstnici. Se păstrează la loc curat, învelită într-o hârtie sau pusă într-o cutiuță anume, departe de mâncarea obișnuită.
Se consumă în cursul săptămânii, dimineața pe nemâncate, adesea împreună cu puțină agheasmă, mai ales în zile de boală sau necaz.
Înainte de a o lua, se rostește o scurtă rugăciune de mulțumire:
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, fă ca această sfințită pâine să-mi fie spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.”
Ce să nu uiți despre anafură
Iată pe scurt cele mai importante lucruri de reținut despre anafură:
- Nu este Împărtășanie, ci pâine sfințită, frântă din prescură.
- O poate lua orice ortodox botezat prezent la slujbă, fără post sau spovedanie.
- Se ia pe nemâncate, dimineața, primită în palme, dreapta peste stânga.
- Firimiturile nu se aruncă, se ard sau se dau la apă curgătoare.
- Acasă se ține la loc curat și se dă cu evlavie celor bolnavi.
Acum că știi ce este anafura și cine o poate lua, vei întinde mâna la sfârșitul Liturghiei cu mai multă luare-aminte. Nu e doar o bucățică de pâine, ci o binecuvântare pe care Biserica o întinde tuturor fiilor ei.
Ia-o cu evlavie, mănânc-o cu inima curată și du un pic și celor de acasă. Sunt gesturi mărunte, dar care țin vie legătura sufletească dintre tine, familia ta și sfântul locaș.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.