crina 
Bebelușul avea 2 zile — era chiar dimineața în care trebuia să ne externăm — când Andrei a intrat în salon cu telefonul întins spre mine. Zâmbea. Ăsta a fost primul lucru care m-a înghețat: că zâmbea, ca un om care aduce o veste bună. — Uite, mi-a spus. Pe ecran era o femeie blondă, …
La înmormântarea tatei, rudele au dat mâna pe rând, au bolborosit „Dumnezeu să-l ierte” și s-au urcat în mașini înainte să se așeze bine pământul pe groapă. Aveam 9 ani și țineam mâna mamei atât de strâns încât mi se albiseră degetele. Până seara, în curtea noastră n-a mai rămas nimeni. Doar mama, Aurica, cu …
Am auzit cifrul învârtindu-se înainte să-l văd. Clic, clic, clic — trei sunete metalice, seci, în bucătăria în care intrasem desculță la 5 dimineața, cu Ilinca adormită pe umăr. La început am crezut că mi se pare, că e ceva de la vecinul de sus. Am aprins lumina și am rămas cu mâna pe întrerupător. …
Era o seară de august, pe la 8 seara, când ușa secției s-a deschis cu un pocnet și o fetiță de vreo 7 ani a intrat alergând, cu obrajii uzi de lacrimi și cu un rucsac roz decolorat tras pe un singur umăr. Eram de gardă, singur la biroul din față. După 19 ani în …
— Menajera nu stă la masă când avem musafiri, a spus soacra mea și mi-a împins farfuria spre colțul de lângă ușă. Aveam 54 de ani și de 28 mâncam în picioare, cu spatele la frigider, în bucătăria propriei mele case. Musafirii au râs scurt, jenat, cum râzi când nu vrei să te amesteci. Mi-am …
— Dumneavoastră nici măcar n-aveți mașină, ce vă pasă? A râs când a zis-o. A râs cu mâna pe portiera dubiței, cu telefonul în cealaltă, de parcă tocmai spusese o glumă bună la o cafea cu prietenele. Eu am rămas în poarta pe care o deschid de 50 de ani și nu mi-a venit niciun …
Sâmbătă dimineața am ieșit în grădină cu cana de cafea în mână și am rămas cu ea la jumătatea drumului spre gură. Toate florile-soarelui erau tăiate. Toate. Zăceau la pământ, cu tulpinile retezate oblic, capetele lor mari căzute în iarbă și întoarse în jos, ca niște fețe care nu mai voiau să privească pe nimeni. …
La capelă mirosea a crini și a ceară topită. Stăteam în rândul al doilea, cu poșeta strânsă la piept, și mă uitam la chipul tatei, atât de liniștit încât părea că a adormit în fotoliu cu televizorul pornit, cum făcea în fiecare seară. Atunci am auzit-o pe sora mea. — Serios, tu chiar ai venit …
Râsul de peste muzică Făcusem peste 400 de kilometri și, când am ajuns la doi pași de ușa restaurantului, un agent de pază mi-a pus palma în dreptul pieptului. — Îmi cer scuze, doamnă. Numele, vă rog. I-am spus numele. L-a căutat pe o listă tipărită, o dată, de două ori, cu degetul alunecând pe …
De 3 ani vin în fiecare lună la mormântul fiului meu și, până azi-dimineață, am crezut că mi-am îngropat singurul om drag pe care-l mai aveam pe lumea asta. Urc poteca din cimitir pe 9 ale fiecărei luni, cu bidonul de apă într-o mână și cu trei garoafe roșii în cealaltă. Cătălin le iubea pe …
— Ai venit după haine? Intră, să vezi cine e stăpână aici acum. Cătălin mi-a deschis ușa cu un rânjet pe care nu i-l știusem în 14 ani de căsnicie. În spatele lui, sprijinită de tocul ușii, o fată tânără mă măsura din cap până-n picioare. Purta tricoul lui gri, ăla cu gulerul lărgit pe …
Muzica s-a oprit brusc, ca și cum cineva ar fi smuls firul din priză, iar în liniștea aceea fiul meu a ridicat paharul și a spus, tare, ca să audă toți cei 100 de invitați din curtea căminului cultural: — Pleacă acasă, mamă. Soția mea nu te vrea aici. Aveam 54 de ani și degetele …
Cătălin s-a aplecat peste masa din bucătărie și i-a sărutat mâna mamei, chiar acolo unde tata își pusese cana de cafea ani la rând. Mama a roșit ca o fată. Eu am rămas cu paharul de apă în mână și am simțit cum mi se strânge ceva în piept. Era prea perfect. — Ea e …
— În patru labe. De la ușă până la masa mea. Ca un cățel. Am crezut că am auzit greșit. Muzica din difuzoare, clinchetul paharelor și râsetele de la mesele din jur păreau că se opresc undeva departe, în timp ce cuvintele astea rămâneau atârnate în aer, chiar deasupra capului meu. Era prima mea seară …
Turnam ciorbă fierbinte în castroane de plastic când ușa cantinei s-a deschis și a intrat un val de aer rece de octombrie. Nu m-am uitat imediat. Aveam mâinile pline — un polonic într-o mână, un teanc de linguri în cealaltă — și o coadă de oameni care așteptau cu tăvile lor, mirosul de ciorbă de …