Am refuzat singurul bărbat care mă plăcea, ca să n-o rănesc pe cea mai bună prietenă a mea. Nu știam că ea îi spusese deja că sunt „nebună și geloasă”. Am aflat asta într-o seară de iulie, cu geamul de la bucătărie deschis, pentru că era o căldură de nu se putea respira. Stăteam la …
La stația de la capătul orașului rămâneam mereu ultimul, cu ghiozdanul în spate, în timp ce colegii mei ieșeau din parcarea facultății cu mașinile lor și claxonau scurt, mai mult în bătaie de joc decât a salut. — Cătălin, hai că te luăm noi, râdea unul pe geam. Dacă încapi printre oi. Ceilalți se prăpădeau …
Când Costel ridica vocea, fugeau găinile din curte. Eu nu aveam unde să fug — bucătăria avea o singură ușă, și el stătea fix în ea. Așa era de ani de zile. Nu în fiecare seară. Doar în serile în care se oprea la crâșma lui Ilie și trăgea o țuică peste măsură. Atunci i …
„Copiii mei n-or să muncească pe câmpul altora” — Gheorghe, bagă-i la sapă, nu la carte! Prostia asta cu școala o să-ți omoare copiii de foame, auzi tu la mine! Vecina Zenovia striga peste gard, cu găleata plină în mână, de parcă ne-ar fi făcut un bine. Jumătate de uliță o auzea și dădea din …
Bățul meu scobea șanțuri în praful fierbinte al curții, la marginea Hușiului, când Rex s-a ridicat dintr-odată și a început să latre gros, scurt, spre poartă. Aveam 7 ani și îi cunoșteam toate lătrăturile pe de rost — asta nu era nici la găini, nici la vecina Geta. Era la ceva străin. Poarta a scârțâit. …
De 26 de ani, în prima duminică rece a lunii octombrie, nea Ghiță de peste drum îmi bătea în poartă cu un plic îndoit scos din buzunarul de la piept. — Uite, Geta, ți-a mai venit de la fondul ăla, îmi zicea și mi-l strecura în palmă fără să mă privească drept în ochi. Înăuntru …
— Copil de nimeni, ce cauți tu prin cărți? Paiele nu se citesc, se dau la vacă. Așa mă întâmpina moș Ilie de fiecare dată când mă găsea ghemuit lângă Rujana, cu o carte pe genunchi și cu lampa cu gaz pusă pe o cărămidă scoasă din perete. Aveam 9 ani, iar cel mai cald …
Marțea trecută am urcat iar în clopotniță și, când am pus mâna pe funia tocită, m-am oprit o clipă. Nu de oboseală. Ci pentru că mi-am dat seama că nu mai țin minte cum se trage clopotul de bucurie. Mă cheamă Gheorghe și trag clopotele la biserica din satul nostru de lângă Târgu Neamț de …
„Când te faci babă cu buruieni?” a strigat Robert de lângă gardul bisericii, și toată gașca lui a izbucnit în râs. Stăteam pe treptele de piatră, cu coșul împletit lângă mine, plin ochi cu cimbrișor și sunătoare. Trei fete din clasa mea treceau chiar atunci spre poartă. Și-au dus mâna la gură și au chicotit, …
— E rudă de-a ta? m-a întrebat colegul meu, aruncând o privire spre femeia cu basma care aștepta timid lângă ușa căminului. Am simțit cum mi se urcă tot sângele în obraji. M-am uitat o clipă la ea — la fusta lungă, la basmaua înnodată sub bărbie, la sacoșa grea pe care o ținea cu …
La 4 dimineața, tata trăgea plapuma de pe mine și-mi punea în palmă o coasă mai înaltă decât mine. Aveam 10 ani și-l uram pentru asta. Afară era încă întuneric. Roua nu se ridicase de pe iarbă, iar din tot satul nostru de lângă Târgu Jiu nu se auzea decât un cocoș care se trezea …
Aveam 52 de ani și mă împăcasem de mult cu gândul că nu mai apare nimeni pentru mine. Copiii plecaseră demult, unul la Cluj și altul la Timișoara, iar casa rămăsese prea mare și prea tăcută pentru o singură femeie. Așa că, atunci când primarul mi-a bătut la poartă într-o marți de septembrie și m-a …
— Am găsit cumpărător pe casă, Mihai. Dă 45.000 de euro și mâine semnăm. Vocea fratelui meu suna atât de calmă, de parcă îmi spunea că a schimbat cauciucurile la mașină. Eu tocmai puneam masa, cu telefonul prins între ureche și umăr, și mi-a scăpat furculița din mână. — Care casă, Costel? l-am întrebat, deși …
„Băiatul meu merita mult mai mult decât tine.” Mi-a spus-o soacra chiar în ziua nunții, cu paharul ridicat, de față cu nașii și cu jumătate din sat. Aveam 27 de ani, o rochie închiriată și convingerea proastă că, dacă tac și zâmbesc frumos, femeia asta o să mă accepte până la urmă. Nu m-a acceptat …
Am pus 20 de scaune în capela din marginea orașului și, când s-a terminat slujba, unul singur era ocupat. Pe el stătea un bărbat pe care nu-l văzusem în viața mea. Palton rupt la umăr, o barbă neîngrijită, cărunt, cu un miros de tutun ieftin care ajungea până la mine peste toate scaunele goale. Plângea. …