Vine 24 iunie și satele românești miros a flori galbene de câmp. E ziua în care soarele e la putere maximă, iar bătrânii spun că natura își arată toată forța. Sânzienele se țin altfel în fiecare colț de țară. La voi cum se sărbătoresc? Poate la voi se aruncă cununi pe casă, poate se joacă Drăgaica prin sat, poate se aprind focuri pe deal.
Frumusețea acestei sărbători stă tocmai în diferențe. Aceeași zi, aceeași floare galbenă, dar mii de fețe, de la Bucovina până în Oltenia. Hai să facem împreună o plimbare din sat în sat și să vedem cine ce păstrează.
Sânzienele, aceeași sărbătoare cu mii de fețe
Sânzienele se sărbătoresc pe 24 iunie, la jumătatea verii, și marchează clipa în care soarele e la apogeu. De aici încolo zilele încep, încet, să scadă. Data nu e întâmplătoare, cade chiar lângă solstițiul de vară, cea mai lungă zi din an, pe 20 sau 21 iunie.
În calendarul ortodox, ziua se suprapune peste Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Așa s-au împletit credința populară și cea creștină, fără să se bată cap în cap.
Numele se schimbă de la o zonă la alta. În nord și vest, oamenii zic „Sânziene”, iar în sud și est, „Drăgaică”. Sunt două cuvinte pentru aceeași sărbătoare, legate amândouă de floarea galbenă și de zânele bune ale verii. Tocmai pentru că ești în prag de sărbătoare, merită să știi ce se face la tine acasă și ce se face peste deal.
De ce poartă sărbătoarea nume diferite pe regiuni
Aceeași zi, două nume, și totul pleacă de la o floare. Sărbătoarea se cheamă „Sânziene” în Bucovina, Ardeal și Banat, iar „Drăgaică” în Oltenia, Muntenia și Moldova de jos. Diferența e doar de grai, sensul rămâne același.
Floarea care dă numele sărbătorii este sânziana galbenă, Galium verum pe numele științific. Crește pe fânețe și pe margini de drum și înflorește exact spre sfârșitul lui iunie, parfumată și aurie. Atenție, ea nu e totuna cu sânziana albă, Galium mollugo, care nu se folosește în ritual.
În sud, cuvântul „Drăgaica” numește și zâna ocrotitoare a holdelor și a fetelor de măritat. Ea apără grâul copt și fetele care așteaptă să se mărite. Așa se face că o singură floare a căpătat două nume și o lume întreagă de povești.
Obiceiurile de Sânziene din Bucovina și Moldova
În Bucovina și Moldova, gestul cel mai cunoscut e aruncatul cununii pe acoperiș. Fetele și femeile împletesc cununi din flori proaspete, culese pe 23 sau 24 iunie, și le aruncă pe casă. Dacă rămâne agățată, anul aduce noroc, sănătate sau chiar nuntă. Dacă alunecă, e semn de nevoie ori de boală.
În multe sate, fiecare om din casă își face cununa lui și o lasă peste noapte în grădină. Dimineața se citesc semnele după rouă și după cum s-a păstrat floarea.
Cununile se mai pun la porți, la ferestre, la icoane și la stâne, ca ocrotire pentru oameni și animale. Iar fetele tinere strecoară câteva flori sub pernă, în credința că își vor visa ursitul.
Jocul Drăgaicei în Oltenia și Muntenia
Coboară în Oltenia și Muntenia și sărbătoarea se aude, nu doar se vede. Aici se ține Jocul Drăgaicei, un dans ritual al unei cete de fete îmbrăcate în alb, cu cununi pe cap și voaluri. Una e aleasă Drăgaica și poartă straie de mireasă, alta e travestită în bărbat.
Ceata joacă prin sat și pe la case, cu strigături, pași iuți și batiste fluturate. Se crede că dansul alungă bolile și aduce rod bogat la grâu.
Nu întâmplător sărbătoarea cade la început de seceriș. De aici și vestitele bâlciuri de Drăgaică, târguri mari ținute chiar în această perioadă, când munca la câmp stă o zi pe loc.
Focurile și cununile de Sânziene din Ardeal și Banat
Urcă spre munte, în Ardeal și Banat, și vei vedea dealurile luminate noaptea. Aici se aprind focuri, iar tinerii sar peste flăcări pentru sănătate și pentru curățire. Tot aici se rostogolește la vale roata aprinsă, semn al soarelui care, de acum, începe să scadă.
Cununile de sânziană se agață la grindă, în casă, și se păstrează tot anul ca leac. Florile uscate se puneau în băi de leac pentru copii și pentru femeile lăuze.
Se mai crede că în noaptea de Sânziene cerurile se deschid și plantele de leac își ating cea mai mare putere. De aceea se culegeau în zori, pe rouă. Era zi nelucrătoare, în care nu se cosea fânul, ca să nu superi sânzienele.
Ce au în comun toate aceste obiceiuri de Sânziene
Dincolo de cununi, jocuri și focuri, toate obiceiurile spun aceeași poveste. Se învârt în jurul a patru dorințe simple, sănătate, rod bogat, dragoste și casă ocrotită. Floarea galbenă și cununa împletită sunt firul care leagă satele din toată țara.
Peste tot, fetele și femeile sunt cele care țin vie tradiția. Ele împletesc, ele aruncă, ele joacă, ele păstrează florile. Despre aceste obiceiuri scriu pe larg și culegerile lui Simion Florea Marian și ale lui Ion Ghinoiu, cei care au strâns calendarul popular românesc.
Reține esențialul despre Sânziene pe regiuni
Dacă vrei să ții minte doar câteva lucruri, iată firul scurt al sărbătorii:
- Sărbătoarea cade peste tot pe 24 iunie, lângă solstițiul de vară.
- Bucovina și Moldova, cununi aruncate pe casă pentru ghicitul norocului.
- Oltenia și Muntenia, Jocul Drăgaicei prin sat, cu fete în alb.
- Ardeal și Banat, focuri pe dealuri și roata aprinsă rostogolită la vale.
- Peste tot, floarea galbenă de sânziană strânsă în zori, pentru sănătate.
Iată cum o singură zi de vară se trăiește în atâtea feluri, de la cununa de pe acoperiș până la roata de foc. Sânzienele se țin altfel în fiecare colț de țară, iar asta nu ne desparte, ci ne arată cât de bogat e satul românesc.
Tu din ce zonă ești și ce se face la voi în această zi? Spune-ne în comentarii ce obicei ai prins de la bunici, fie cununa pe casă, fie jocul prin sat, fie focul pe deal. Așa ținem împreună vie o sărbătoare care merită povestită mai departe.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.