Sunt sfinți pe care îi simți aproape chiar dacă au trăit cu sute de ani în urmă, într-un pământ îndepărtat. Așa este și Sfântul Eftimie cel Mare, dascălul pustnicilor, un cuvios din secolul al IV-lea a cărui blândețe și putere a rugăciunii încă mângâie inimile credincioșilor de astăzi.
Dacă treci printr-o încercare grea sau simți că ți se clatină credința, viața lui îți arată că liniștea sufletească se câștigă cu răbdare. Hai să vedem cine a fost și pentru ce îl cheamă în ajutor oamenii.
Cine a fost Sfântul Eftimie cel Mare, dascălul pustnicilor
A fost un om care a ales tăcerea pustiei în locul slavei lumii, iar din acea tăcere a crescut o întreagă familie de monahi. S-a născut pe la anul 377 în cetatea Melitene din Armenia, dintr-o mamă evlavioasă pe nume Dionisia, care îl închinase lui Dumnezeu de mic copil.
Pe la 29 de ani a plecat în Țara Sfântă și s-a așezat în pustia Iudeii, între Ierusalim și Ierihon. Acolo a întemeiat o lavră, o așezare cu chilii răsfirate în jurul unei biserici, unde călugării trăiau singuri în timpul săptămânii și se adunau la rugăciune.
Numele de „dascălul pustnicilor” i se potrivește pentru că a crescut zeci de ucenici care, la rândul lor, au ridicat propriile mănăstiri. Cel mai cunoscut dintre ei este Sfântul Sava cel Sfințit, întemeietorul Marii Lavre care dăinuie și azi. A trăit aproape 97 de ani și a fost și un apărător statornic al dreptei credințe.
Minunile Sfântului Eftimie, așa cum le mărturisește Biserica
Minunile lui nu au strălucit prin spectacol, ci prin milă față de oameni. Tradiția Bisericii păstrează între ele înmulțirea pâinilor pentru frații flămânzi din lavră, atunci când proviziile se terminaseră, semn că Dumnezeu nu-i lasă pe cei ce nădăjduiesc în El.
Viața sfântului a fost scrisă de Sfântul Chiril de Schitopolis, un monah palestinian care a strâns cu grijă mărturiile despre el. De acolo aflăm că a vindecat bolnavi grei, a alungat duhuri necurate și a avut darul de a vedea cele viitoare.
Multe suflete rătăcite și păgâni s-au întors la credință văzând viața lui curată. Sinaxarul le povestește pe toate cu evlavie, fără senzație, ca pe niște lucrări firești ale unui om care trăia neîncetat lângă Dumnezeu.
Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Sfântului Eftimie
Oamenii îl cheamă mai ales atunci când simt că rugăciunea li s-a răcit și caută din nou liniște. I se roagă pentru întărirea credinței, pentru răbdare în necazuri și pentru biruirea gândurilor rele care nu dau pace.
Bolnavii cer prin el sănătate trupească și sufletească, iar familiile apăsate de griji caută sprijin și pace în casă. Fiind ocrotitor al vieții duhovnicești, este chemat și de tinerii care își caută drumul, dar și de soții fără copii care se roagă pentru naștere de prunci.
Acatistul și rugăciunea către Sfântul Eftimie cel Mare
Acatistul se citește cel mai bine acasă, în fața icoanei, cu o candelă sau o lumânare aprinsă, dimineața ori seară, când sufletul este liniștit. Mulți credincioși îl citesc 40 de zile la rând pentru o cerere stăruitoare.
Pregătirea cere doar o inimă împăcată, fără grabă și fără supărare pe nimeni. Poți aprinde o lumânare la biserică și trece numele pe pomelnic, la Sfânta Liturghie.
Când cauți textul, ai grijă să fie „cel Mare”, pomenit pe 20 ianuarie, ca să nu-l confunzi cu alți sfinți cu nume asemănător. O rugăciune scurtă, spusă cu cuvintele tale, este de ajuns oricând.
Ce să nu uiți despre Sfântul Eftimie cel Mare
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de ținut minte despre Sfântul Eftimie cel Mare:
- Cinstit ca „dascălul pustnicilor”, a îndrumat zeci de călugări spre viața în rugăciune
- I se roagă pentru întărirea credinței, răbdare, sănătate și naștere de prunci
- Acatistul se citește în fața icoanei, cu candela aprinsă, eventual 40 de zile
- Pomenit pe 20 ianuarie, să nu-l confunzi cu alți sfinți cu același nume
- O rugăciune scurtă, spusă din inimă, ajunge oricând
Sfinții nu sunt departe de noi, ci stau gata să mijlocească atunci când îi chemăm cu credință. Sfântul Eftimie cel Mare, dascălul pustnicilor, ne învață că răbdarea și rugăciunea liniștită schimbă mai mult decât graba și neliniștea.
Dacă ai un necaz pe suflet sau cauți putere, oprește-te o clipă și spune un „Doamne, ajută!” în gând. Lasă-l și în comentarii, ca să ne rugăm împreună, încredințați că nicio rugăciune sinceră nu rămâne nimănui fără răspuns.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.