Sunt cuvinte pe care le-am auzit de mici, la școală sau de la bunici. Vorba „Ștefan, Ștefan, domn cel mare” trăiește și azi în inima românilor, ca o amintire caldă despre un voievod care a ținut Moldova în picioare aproape o jumătate de secol.
Nu e doar un vers frumos. E felul nostru de a spune că unele lucruri din trecut merită ținute minte și duse mai departe.
De ce ne-a rămas în suflet vorba despre marele domn
Versul a rezistat pentru că omul din spatele lui a fost cu adevărat un stâlp al neamului. Ștefan cel Mare a domnit 47 de ani, între 1457 și 1504, una dintre cele mai lungi domnii din istoria noastră, și a apărat Moldova și credința creștină într-o vreme grea.
Puțini știu de unde vine, de fapt, vorba. Strofa „Ștefan, Ștefan, domn cel mare / Seamăn pe lume nu are” e scrisă de Dimitrie Bolintineanu, în ciclul „Legende istorice”, la mijlocul secolului al XIX-lea. De acolo a trecut în manuale, în cântece și din gură în gură, generație după generație.
Așa s-a întâmplat că un vers de carte a devenit vorbă din bătrâni. Iar pentru noi, astăzi, e o mândrie liniștită că suntem urmașii lui.
Domnul care a ridicat biserici după fiecare biruință
Ștefan cel Mare a clădit credință și victorie deopotrivă. Tradiția istorică, pornind de la cronicarul Grigore Ureche, spune că ridica o biserică sau o mănăstire după fiecare luptă importantă, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu. Numărul ctitoriilor sale se apropie de 40.
Cea mai cunoscută izbândă a fost la Vaslui, la Podul Înalt, pe 10 ianuarie 1475, când a oprit armata otomană. Pentru curajul cu care a apărat creștinătatea, Papa l-a numit „atlet al lui Hristos”.
Ctitoria lui de suflet rămâne Mănăstirea Putna, din județul Suceava, înălțată în 1466. Acolo se odihnește și azi, sub un baldachin de piatră, iar locul e supranumit „Ierusalimul neamului românesc”. În 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, ca „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”.
Cum îl putem cinsti pe 2 iulie, ziua pomenirii lui
Marele voievod s-a stins pe 2 iulie 1504, iar această zi a rămas data lui de pomenire în calendarul ortodox. E momentul potrivit pentru un gând cald și pentru un semn de recunoștință.
Îl putem cinsti simplu și sincer. Iată câteva feluri la îndemâna oricui:
- un pelerinaj la Putna sau o lumânare aprinsă în amintirea lui;
- o rugăciune și o vizită la oricare dintre mănăstirile ctitorite de el;
- o vorbă bună spusă copiilor despre istoria și credința strămoșilor.
Nu trebuie un drum lung sau un gest mare. Uneori e de ajuns să le povestești celor mici cine a fost domnul despre care vorbește versul.
Hai să ducem mai departe vorba din bătrâni
Sunt amintiri care trăiesc doar dacă le spunem mai departe. Iar faptul că vorba „Ștefan, Ștefan, domn cel mare” trăiește și azi în inima românilor depinde și de noi, de fiecare dată când o rostim cu mândrie și recunoștință.
Spune-ne în comentarii ce înseamnă pentru tine Ștefan cel Mare. Dă mai departe acest mesaj celor care iubesc istoria și credința neamului nostru, ca amintirea marelui voievod să rămână vie încă multe generații.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.