Noaptea de Ajun este altfel decât toate celelalte nopți. După ce s-a terminat forfota zilei, după ce masa a fost strânsă sau lăsată în liniște, după ce colindele s-au stins încet, vine un moment pe care puțini îl spun, dar mulți îl simt.
Este clipa în care te așezi în pat și rămâi singur cu gândurile tale. Casa tace. Lumea pare să se fi oprit pentru o respirație adâncă. Iar sufletul, obosit de un an întreg, caută un ultim gând.
În noaptea de Ajun, acest ultim gând nu ar trebui să fie o grijă. Nici o lipsă. Nici o durere. Ci mulțumirea.
De ce contează ultimul gând din noaptea de Ajun
Bătrânii spuneau că așa cum adormi în Ajun, așa îți este inima la început de an. Nu ca o regulă aspră, ci ca o observație blândă: gândurile cu care închizi o zi sfântă se așază adânc.
Ajunul nu este despre ce n-ai făcut. Este despre faptul că ai ajuns până aici. Că ai trecut printr-un an cu de toate – cu bucurii, cu pierderi, cu oboseală – și totuși ești aici, sub același cer, în aceeași noapte de Crăciun.
Asta, în sine, este un dar.
Pentru ce putem mulțumi, chiar dacă anul a fost greu
Nu toți avem un an ușor. Unii au dus mai mult decât se vede. Unii au pierdut oameni dragi. Alții au dus griji pe care nu le-au spus nimănui.
Și totuși, în noaptea aceasta, există motive de mulțumire:
- că te-ai trezit în fiecare dimineață
- că ai avut puterea să mergi mai departe
- că ai iubit, chiar dacă a durut
- că ai fost ținut în viață, chiar și când n-ai înțeles de ce
Mulțumirea nu înseamnă că totul a fost bine. Înseamnă că ai fost ținut.
Ultimul gând nu trebuie să fie o rugăciune lungă
În noaptea de Ajun, Dumnezeu nu așteaptă cuvinte frumoase. Așteaptă adevăr. Uneori, un gând spus simplu valorează mai mult decât o rugăciune lungă.
Poți spune doar atât, în gând:
„Doamne, îți mulțumesc că sunt aici. ”
Sau:
„Îți mulțumesc că am prins încă un Crăciun. ”
Atât. Nu trebuie să explici nimic. El știe.
Ce se întâmplă în suflet când mulțumești
Mulțumirea nu schimbă trecutul. Dar schimbă felul în care te așezi în prezent. Îți liniștește respirația. Îți așază gândurile. Îți ușurează inima.
În noaptea de Ajun, mulțumirea este ca o lumină mică aprinsă înăuntru. Nu se vede din afară, dar ține de cald.
Greșeli pe care le facem înainte de culcare în Ajun
Una dintre cele mai frecvente greșeli este să ne culcăm cu mintea plină de griji: ce n-am apucat, ce ne lipsește, ce nu e cum ne-am dorit.
O altă greșeală este comparația: „alții au mai mult”, „alții sunt mai fericiți”. Ajunul nu este noapte de comparații. Este noapte de așezare.
Și poate cea mai dureroasă greșeală este să uităm că faptul că trăim acest moment nu este garantat.
Un obicei vechi, spus încet
În multe case, înainte de culcare, cineva spunea:
„Slavă Ție, Doamne, pentru ziua de azi. ”
Nu se mai adăuga nimic. Era suficient. Era un fel de a închide ziua cu pace.
Dacă inima e grea în această noapte
Poate că citești aceste rânduri cu un nod în gât. Poate că cineva lipsește. Poate că dorul e mai mare decât liniștea.
Și atunci, mulțumirea poate fi mai simplă:
„Mulțumesc că nu sunt singur. ”
Sau:
„Mulțumesc că încă pot simți. ”
Dumnezeu primește și lacrimile. Ele nu strică rugăciunea. O adâncesc.
Ce aduce acest gând pentru ziua de mâine
Crăciunul care vine nu trebuie să fie perfect. Trebuie doar să fie trăit. Iar un Crăciun trăit cu inimă mulțumitoare este un Crăciun adevărat.
Ultimul gând din noaptea de Ajun nu schimbă lumea, dar schimbă felul în care o întâmpini.
În noaptea de 24 spre 25 decembrie, înainte să închizi ochii, lasă deoparte tot ce apasă. Nu lua cu tine în somn nici supărări, nici reproșuri, nici temeri.
Ia cu tine un singur gând: mulțumirea.
Mulțumește-i lui Dumnezeu că ai prins încă un Crăciun. Chiar și așa cum este. Chiar și cu lipsuri. Chiar și cu dor.
Pentru că acest Crăciun nu este doar o dată din calendar. Este dovada că încă ești pe drum. Și cât timp ești pe drum, există speranță.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.