Te-ai trezit dimineața cu inima strânsă, după ce ai visat un sicriu, o lumânare și lume adunată la o înmormântare? Stai liniștit. Din bătrâni se spune că a visa o înmormântare, dimpotrivă, ar fi semn de nuntă sau veste bună.
Așa se zicea la țară, din om în om, și așa au prins și copiii de la bunici. Hai să stăm puțin de vorbă despre ce credeau cei vechi când li se arăta în somn un astfel de tablou.
Ce înseamnă, de fapt, când visezi o înmormântare
În credința populară românească, visul cu moarte nu se citește cum pare, ci „pe dos”. Adică ceea ce vezi în somn vestește exact opusul, iar din priveghi și sicriu se ivește, chipurile, o bucurie.
Bătrânii spuneau că tot așa stă treaba și cu plânsul, dacă plângi în vis te așteaptă veselie, iar dacă râzi în hohote, mai degrabă un necaz. Multe asemenea tâlcuiri au fost strânse de Artur Gorovei în „Credinți și superstiții ale poporului român”, apărută în 1915.
La sat, înmormântarea din vis se lega numaidecât de nuntă și de belșug. Se zicea că acolo unde se adună lume multă, fie la mort, fie la mire, urmează mese mari, voie bună și casă plină.
De ce se crede că visul cu înmormântare aduce veste bună
Se crede că o astfel de înmormântare visată înseamnă, de fapt, un început nou. Ceva vechi se duce, un necaz, o supărare, o vreme grea, și face loc unei bucurii, cel mai adesea o cununie sau o împăcare în familie.
Nu e o întâmplare că tocmai nunta vine în minte. În lumea satului, nunta și înmormântarea au fost dintotdeauna două rituri de trecere înrudite, amândouă scot omul dintr-o stare și îl mută în alta.
De aici și obiceiul vechi al „nunții mortului”, când un tânăr nelumit era petrecut în straie de mire, cu brad și cu alai ca la cununie. Despre aceste apropieri au scris și folcloriști de seamă precum Constantin Brăiloiu și Mihai Pop.
Tocmai fiindcă cele două ceremonii își împrumută una alteia alaiul, hora și mesele întinse, trecerea uneia în alta prin vis le părea celor bătrâni un lucru firesc.
Cum tâlcuiau bătrânii visele cu înmormântare, pe înțelesul tuturor
Bătrânii nu se opreau la atât, ci citeau visul cu înmormântare după amănunte. Conta cine era în sicriu, dacă plângeai ori stăteai senin, dacă afară era zi luminoasă sau ploaie măruntă, fiecare semn își avea tâlcul lui.
Când visai propria înmormântare, se spunea că îți merge bine, că vei avea viață lungă și o schimbare în bine. Iar dacă visai îngropăciunea unui om drag, încă în viață, se credea că acelui om i se adaugă zile și sănătate.
După un vis tulburător, leacul era simplu. Femeile aprindeau o lumânare la icoană, spuneau o rugăciune scurtă dimineața, iar cele mai grijulii povesteau visul la apă curgătoare, ca să se ducă răul odată cu apa.
Să ne înțelegem, toate acestea sunt înțelepciune și superstiție populară, nu adevăruri dovedite. Psihologi precum Carl Gustav Jung vedeau moartea din vis nu ca prevestire, ci ca semn al unei schimbări lăuntrice.
Reține pe scurt ce spuneau bătrânii despre acest vis
Iată, pe scurt, ce credeau cei vechi atunci când li se arăta în somn un astfel de tablou:
- Visul se tâlcuiește „pe dos”, ca semn de nuntă sau veste bună.
- Nu vestește moarte, ci un început nou și bucurie în casă.
- Amănuntele schimbă tâlcul, cine e în sicriu, dacă plângi, ce vreme e.
- A doua zi, o lumânare la icoană și o rugăciune scurtă liniștesc gândul.
Așa se spunea din bătrâni, iar oamenii se mângâiau cu gândul că până și un vis greu poate ascunde o veste bună. E un fel cald de a privi viața, în care orice sfârșit aduce, mai departe, un nou început.
La urma urmei, frumusețea acestor credințe stă în liniștea pe care o dădeau. A visa o înmormântare, dimpotrivă, ar fi semn de nuntă sau veste bună, iar asta îți schimbă toată dimineața.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu înmormântare
Acum e rândul vostru. Voi ce tâlc i-ați auzit acestui vis în familia voastră, ce vă spunea bunica atunci când vă trezeați speriați după o asemenea noapte? Scrieți în comentarii „așa se spunea și la noi” și povestiți-ne, să ne aducem aminte împreună.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.