Sună incredibil, dar nu e o exagerare. Inima are propria rețea de neuroni care îi reglează ritmul, o structură atât de bine organizată încât cercetătorii o numesc, pe jumătate în glumă, pe jumătate serios, „creierul inimii”. Nu e vorba de poezie, ci de anatomie reală.
Hai să vedem ce se ascunde în pieptul tău, pentru că povestea asta o să te uimească mai mult decât te aștepți.
Inima chiar are propria ei rețea de neuroni
În peretele inimii se ascund aproximativ 40.000 de neuroni, grupați în mici noduri numite ganglioni. Această rețea proprie, cunoscută științific drept sistemul nervos intrinsec cardiac, îi permite inimii să simtă, să rețină și să-și ajusteze singură bătăile.
Descoperirea a surprins lumea medicală fiindcă schimbă o idee veche, aceea că inima ar fi doar o pompă care ascultă orbește de creier. De fapt, ea procesează informații pe cont propriu.
Cercetătorul J. Andrew Armour a popularizat în anii 1990 conceptul de „creier al inimii” și a pus bazele neurocardiologiei, ramura care studiază acești neuroni. De aici a pornit tot.
De ce inima nu depinde complet de creier
Inima poate continua să bată chiar și separată de creier, fiindcă rețeaua ei de neuroni declanșează singură fiecare contracție. Are propriul ei mecanism de pornire, care nu așteaptă nicio comandă din afară.
În atriul drept se află nodul sinoatrial, un mănunchi de celule care funcționează ca o baterie naturală. El produce singur, în repaus, între 60 și 100 de impulsuri electrice pe minut, iar de la el pleacă fiecare bătaie.
Tocmai de aceea funcționează transplantul de inimă. Organul donat începe să bată în noul corp chiar înainte ca nervii să fie reconectați, pentru că își aduce cu el propriul stimulator. Suna ca science-fiction. Nu e.
Și mai e ceva. Emoțiile puternice schimbă imediat acest ritm, semn că inima e legată strâns de ce simțim.
Cum „vorbește” inima cu creierul
Surpriza cea mare e direcția discuției. Inima trimite spre creier mai multe semnale decât primește de la el, mai ales prin nervul vag, influențând starea de spirit, atenția și chiar deciziile pe care le luăm.
De asta îți „strânge” inima când ești speriat sau emoționat. Nu e o închipuire, ci o reacție reală a acestei legături dintre cele două organe.
Cercetările institutului HeartMath au arătat că variabilitatea ritmului cardiac, adică micile diferențe de timp dintre bătăi, oglindește echilibrul tău interior. O respirație lentă, în jur de 6 respirații pe minut, calmează vizibil inima și mintea deopotrivă.
Reține pe scurt despre „creierul” inimii
Iată esența acestei curiozități, în câteva idei ușor de ținut minte:
- Inima are circa 40.000 de neuroni proprii, gruparți în ganglioni
- Își reglează singură ritmul, fără comandă de la creier
- Nodul sinoatrial dă 60-100 de bătăi pe minut, ca o baterie naturală
- Trimite spre creier mai multe semnale decât primește
- Bate și separată de corp, de aceea reușesc transplanturile
E uluitor să te gândești că, în timp ce citești aceste rânduri, inima ta ia singură mii de decizii mărunte. Faptul că inima are propria rețea de neuroni care îi reglează ritmul ne arată cât de inteligent e construit corpul nostru.
Așa că data viitoare când o simți bătând mai tare, zâmbește. Are micul ei „creier” care veghează asupra ta, zi și noapte, fără pauză.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.