Sunt cuvinte ale Mântuitorului care nu se uită niciodată, oricât ar trece vremea peste ele. Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr este una dintre ele, o povață rostită de Iisus cu blândețe, dar cu un tâlc care ne cutremură și astăzi.
Nu vorbește despre bani, ci despre inimă. Despre cum trecem, zi de zi, pe lângă durerea celui de lângă noi.
Ce ne spune pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr
Această istorisire se află doar în Evanghelia după Luca, capitolul 16, versetele 19 până la 31. Ea ne arată cum un om bogat și fără milă ajunge în chinuri, iar săracul Lazăr, răbdător și smerit, este dus în sânul lui Avraam.
Mântuitorul a rostit-o în fața fariseilor, oameni care iubeau averea și se credeau drepți. Le-a pus oglinda în față cu o poveste simplă. Locul ei este alături de celelalte cuvântări despre bogăție și milostenie, însă aici accentul cade întreg pe nepăsare.
Cum repovestim pilda pe înțelesul tuturor
Bogatul se îmbrăca în porfiră și vison și petrecea în fiecare zi în chip strălucit. Porfira era o țesătură vopsită în purpură scumpă, rezervată împăraților, iar visonul un in egiptean fin, semn al unui trai fără nicio lipsă.
La poarta lui zăcea săracul Lazăr, plin de bube, dorind să se sature din firimiturile căzute de la masa bogatului. Câinii veneau și îi lingeau rănile, semn al singurătății și al milei refuzate de oameni.
Apoi moartea îi schimbă pe amândoi. Lazăr e purtat de îngeri la odihna drepților, iar bogatul ajunge în iad, în chinuri.
Tâlcul pildei și de ce a fost osândit bogatul
Bogatul nu a fost osândit pentru că avea avere, ci pentru nepăsarea lui față de săracul de la poartă. Păcatul lui a fost nemilostivirea, faptul că trecea zilnic pe lângă suferință fără să întindă o mână.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în cuvântările sale despre Lazăr, tocmai asta arată, că osânda a venit din indiferență, nu din bogăție. Între cei doi se cască, după moarte, o prăpastie de netrecut, semn că alegerile din viață rămân hotărâtoare.
Bogatul se roagă pentru frații lui, dar Avraam îi răspunde că, dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți. Și mai e un amănunt mișcător, numai săracul are nume. ‘Lazăr’ înseamnă ‘Dumnezeu a ajutat’.
Ce ne învață pilda pentru viața de azi
Învățătura aceasta ne cheamă să vedem omul de lângă noi, mai ales pe cel în nevoie. Mila lucrătoare, nu averea în sine, ne deschide sau ne închide poarta veșniciei.
‘Poarta’ bogatului există și la noi. Este vecinul bolnav, omul de pe stradă, bătrânul rămas singur. Pericolul cel mare este să ne închidem în propriul confort și să nu mai vedem nimic în jur.
Iar mila nu cere gesturi spectaculoase. O faptă bună mică, dar statornică, prețuiește mai mult decât pomana rară și zgomotoasă.
Trei gânduri de păstrat din pilda lui Lazăr
Înainte de toate, merită să ducem cu noi câteva adevăruri limpezi din această istorisire.
- Bogăția nu osândește pe nimeni, dar nepăsarea față de aproapele, da.
- Mila arătată acum hotărăște veșnicia, căci după moarte prăpastia nu mai poate fi trecută.
- Avem deja ‘pe Moise și pe prooroci’, adică Scriptura și Biserica, drept călăuză.
Să nu așteptăm minuni ca să facem binele. Avem la îndemână, în fiecare zi, un Lazăr la poarta noastră.
Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr rămâne mereu nouă, o chemare caldă la milostenie. Câtă vreme mai putem întinde o mână, poarta inimii e încă deschisă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.