Mai țineți minte serile la bunici, când casa mirosea a levănțică și a busuioc sfințit, iar perna părea că te ocrotește? Pe atunci, fiecare gest dinainte de culcare avea rostul lui, transmis cu grijă din mamă în fiică.
Se zice că un săculeț cu sare sub pernă alungă visele rele, iar pentru mulți dintre noi această credință e legată de copilărie și de glasul cald al bunicii care ne învelea seară. Hai să vedem de unde vine obiceiul și ce mai rămâne din el azi.
De unde vine credința că sarea alungă visele rele
Din bătrâni se spune că un pumn de sare ascuns sub căpătâi ține departe somnul neliniștit și gândurile grele. Sarea era socotită din vechime un fel de scut, ceva care „absoarbe” relele și nu le lasă să ajungă la cel care doarme.
În satele românești, sarea nu lipsea niciodată, nici de la masă, nici din obiceiurile de ocrotire a casei. În Maramureș, Bucovina sau Oltenia, se punea sare la pragul casei, în colțurile odăii, ba chiar în buzunarul copiilor mici, ca să-i ferească de deochi.
Bătrânii credeau că sarea grunjoasă, cea mare și neiodată, e mai „puternică” decât cea fină. Iar legătura cu somnul venea firesc, fiindcă noaptea era socotită vremea când sufletul are cea mai mare nevoie de liniște și apărare.
Cum se face săculețul cu sare după obiceiul vechi
Rețeta din bătrâni e simplă și o poate încropi oricine într-o seară. Iei o bucățică de pânză curată, de bumbac sau in, pui în ea sare grunjoasă și o legi strâns la gură cu ață, ca să nu se verse.
Pentru un săculeț cu sare potrivit ai nevoie de:
- o palmă de pânză curată, de aproximativ 15 pe 15 cm;
- un pumn bun de sare mare, cam cât încape în mână;
- câteva fire de levănțică uscată, pentru miros plăcut;
- un fir de ață trainică, pentru legat.
Săculețul se așază sub pernă sau sub saltea, spre tăblia patului. Bunicile mai adăugau levănțică ori busuioc rămas de la Bobotează, ca somnul să fie mai dulce și odaia să miroasă frumos.
Alte credințe din bătrâni despre somn și vise
Săculețul cu sare nu era singurul leac împotriva coșmarurilor. Se mai spunea că, dacă te-ai trezit dintr-un vis urât, e bine să întorci perna pe partea cealaltă sau să faci o cruce înainte de culcare.
Tot din bătrâni se crede că un vis rău nu trebuie povestit pe nemâncate, „ca să nu se prindă”. Unii îl spuneau dimineața la robinet, cu apa curgând, ca răul „să se ducă pe apă”. Levănțica de sub pernă era socotită bună și ea pentru vise frumoase și somn ușor.
Ce rămâne din aceste superstiții despre somn astăzi
Trebuie spus limpede, aceste obiceiuri nu sunt adevăruri dovedite, ci credințe trecute din neam în neam. Sunt consemnate de etnografi precum Tudor Pamfile sau Elena Niculiță-Voronca drept tradiții populare, parte din înțelepciunea satului, nu fapte de manual.
Există totuși un sâmbure de adevăr ascuns aici. Orice gest liniștit, repetat seară de seară, te ajută să te desprinzi de griji și să adormi mai ușor, iar mirosul de lavandă are el însuși un efect calmant. Nu sarea face minunea, ci tihna ritualului.
Mulți păstrează azi obiceiul mai mult de drag, ca o punte caldă spre bunici și spre casa copilăriei. Și poate că tocmai asta contează cel mai mult.
Așadar, se zice că un săculeț cu sare sub pernă alungă visele rele, iar dacă îți aduce un strop de liniște și amintiri frumoase, face cât toate leacurile din lume. Voi ce ați auzit din bătrâni despre alungarea viselor urâte? Și la voi se spunea așa?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.