Mai țineți minte cum vă trimitea bunica la culcare cu vorba aceea blândă: „Hai, culcă-te, că somnul te face bine”? Nu era doar o vorbă spusă într-o doară. Din bătrâni se crede că somnul bun întărește puterile și ajută trupul să se vindece, cum spuneau și bătrânii la gura sobei, în serile lungi de iarnă.
Pentru cei vârstnici, odihna de noapte nu era o lene, ci un fel de leac fără bani. Hai să ne aducem aminte împreună ce credeau ai noștri despre puterea tămăduitoare a somnului și despre semnele ascunse în vise.
Ce credeau bătrânii despre somnul bun și puterea lui de vindecare
În satul românesc, somnul era socotit „jumătate de doctor”. Bătrânii ziceau că noaptea, când omul se odihnește cu adevărat, trupul se trage la loc și boala se rupe de la sine, fără doctorii scumpe.
Nu vorbeau de hormoni sau de celule, dar simțeau pe pielea lor un adevăr vechi. Un bolnav lăsat să doarmă în liniște se ridica mai repede pe picioare decât unul muncit de griji și nesomn.
De aceea, când cineva ardea de febră, nimeni nu îl trezea. „Lasă-l, că acum se rupe boala”, se șoptea în casă. Liniștea și odihna erau privite ca cel mai bun ajutor pe care i-l puteai da unui om suferind.
De ce se spunea că „cine doarme bine, se vindecă mai repede”
„Somnul e jumătate de hrană” era o zicală pe care o auzeai în mai toate casele de la țară. Bătrânii credeau că peste zi omul își risipește puterile, iar noaptea și le adună înapoi, ca apa care se strânge într-o fântână.
Mai era o credință tare răspândită, anume că somnul de dinainte de miezul nopții e cel mai sănătos. Ciudat lucru, înțelepciunea asta din bătrâni se potrivește în parte cu ce știm azi, fiindcă tocmai la începutul nopții odihna e cea mai adâncă.
Așa se face că cei vârstnici legau sănătatea de a doua zi de felul în care dormeai noaptea. Te culcai devreme, te trezeai întremat și cu putere de muncă.
Obiceiuri și credințe de seară pentru un somn tihnit
La țară, seară avea rânduiala ei. Înainte de culcare, omul își făcea rugăciunea, punea o icoană la căpătâi și uneori o candelă aproape, ca somnul să fie ferit de rele și de gânduri urâte.
Bunicile puneau un mănunchi de levănțică uscată sub pernă, pentru vise frumoase și liniște. Mirosul plăcut ținea câteva săptămâni și se înnoia frecând ușor florile în palme.
Camera se aerisea bine, ca aerul să fie curat și răcoros, iar în casă se făcea liniște deplină. Și mai era un sfat de aur, spus mereu: să nu te culci niciodată supărat sau cu necazul în gând, ca să nu-ți tulburi somnul și visele.
Visele și semnele lor, așa cum le tâlcuiau bătrânii
Visele erau o lume întreagă pentru cei de demult. Din bătrâni se crede că ele aduc semne, iar dezlegarea viselor era o îndeletnicire a celor vârstnici, care „citeau” în ele vești bune sau rele. Sunt credințe, nu adevăruri dovedite.
Apa limpede era socotită a bun și veste frumoasă, pe când apa tulbure prevestea necaz. Se mai spunea că morții care te cheamă în vis cer o pomană, iar visele de vineri spre sâmbătă și cele de dimineață „se împlinesc”.
Reține ce spuneau bătrânii despre somn și vise
Iată, pe scurt, învățămintele lăsate de cei vârstnici despre odihnă și tâlcul viselor:
- Somnul bun întărește puterile și ajută trupul să se vindece singur peste noapte
- Rugăciunea, icoana la căpătâi și levănțica sub pernă aduceau liniște la culcare
- Nu te culca supărat, ca să ai vise senine și odihnă tihnită
- Visele erau citite ca semne, după înțelepciunea din bătrâni
Poate că nu toate erau adevăruri dovedite, dar ceva tot era în vorbele lor. Somnul bun întărește puterile și ajută trupul să se vindece, cum spuneau și bătrânii, iar o seară liniștită rămâne și azi cel mai ieftin leac din lume.
Așa se țeseau serile la noi, între rugăciune, miros de levănțică și povești despre vise. Voi ce ați auzit din bătrâni despre somn și vise? Spuneți-ne în comentarii ce vise se spunea că aduc noroc și cum vă trimiteau ai voștri la culcare.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.