Sunt cuvinte mici, dar care cuprind o viață întreagă de credință. „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”: lecția Sfântului Ioan Gură de Aur ne arată cum se mulțumește lui Dumnezeu nu doar în zilele bune, ci și atunci când totul pare să se prăbușească.
Le-a rostit pe patul morții, departe de casă, bolnav și nedreptățit. Și tocmai de aceea au rămas vii peste veacuri.
Ce înseamnă „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” și de ce a rămas peste veacuri
Această frază este mărturisirea că Îi mulțumim lui Dumnezeu în orice clipă, la bucurie și la necaz deopotrivă. În greacă sună „Doxa to Theo panton heneken”, iar sfântul a spus-o chiar înainte de a-și da sufletul, în exil.
Nu e o vorbă aruncată din resemnare. E recunoștință care nu așteaptă ca lucrurile să meargă bine ca să apară.
Tocmai aici stă puterea ei. Patru cuvinte care strâng în ele toată învățătura unui mare părinte al Bisericii, lăsate moștenire fiecărui creștin care trece prin greu.
Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur și prin ce încercări a trecut
Sfântul Ioan a fost arhiepiscop al Constantinopolului la sfârșitul secolului al IV-lea, vestit pentru predicile sale puternice. De la ele i-a rămas și numele, „Gură de Aur”, fiindcă oamenii ascultau ore în șir fără să obosească.
Curajul de a spune adevărul l-a costat scump. A intrat în conflict cu împărăteasa Eudoxia și cu o parte a clerului, iar din pricina asta a fost alungat din scaun de două ori.
Drumul spre surghiun l-a făcut pe jos, prin ploaie și arșiță, slăbit de boală. Aceste lipsuri i-au grăbit sfârșitul, la Comana Pontică, în nordul Turciei de azi.
Și totuși, în mijlocul atâtor necazuri, nu a cârtit. A păstrat o pace pe care puțini o au chiar și în liniște deplină.
Lecția din spatele cuvintelor „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”
Învățătura centrală este simplă, dar greu de trăit, mulțumirea adusă lui Dumnezeu nu depinde de împrejurări. Atenție însă la o nuanță des înțeleasă greșit. Nu mulțumești că ai suferit, fiindcă suferința nu e un bine în sine, ci mulțumești în suferință, încrezător că Dumnezeu poate scoate bine și din rău.
Sfântul Ioan spunea într-una din omiliile sale că recunoștința este cea mai puternică armă împotriva diavolului. Când inima mulțumește, deznădejdea nu mai are pe ce să se prindă.
De aceea suferința primită cu credință aduce liniște, nu prăbușire.
Cum aplici această învățătură în viața de azi
Pui în practică lecția sfântului rostind „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” chiar în clipa grea, înainte ca mintea să apuce să se revolte. E o deprindere care se învață în timp, prin repetare.
Câteva obiceiuri te ajută să o faci a ta:
- Spune fraza dimineața și seară, ca o scurtă rugăciune de mulțumire.
- Când vine o veste rea, oprește-te o clipă și rostește-o în gând.
- Seară, numără trei lucruri bune din zi, oricât de mărunte, o masă, un telefon de la cineva drag, faptul că ai ajuns cu bine acasă.
Nu confunda recunoștința cu resignarea. Poți să plângi și totuși să mulțumești, cele două nu se exclud. Părinți duhovnicești ca Ilie Cleopa sau Teofil Părăian au vorbit des despre bucuria simplă a credinței, ca leac împotriva cârtirii.
Ce să nu uiți din lecția Sfântului Ioan Gură de Aur
Câteva idei merită păstrate aproape de inimă din această moștenire:
- Mulțumește-I lui Dumnezeu și la bine, și la greu, nu doar când îți merge bine.
- Mulțumești în suferință, nu pentru ea, încrezător că din rău poate ieși bine.
- Rostește „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” dimineața, seară și în clipele grele.
- Învață încet, prin repetare zilnică, până devine obișnuință a inimii.
Viața fiecăruia dintre noi are părți grele, griji, boli, pierderi și nedreptăți pe care nu le-am cerut. Tocmai acolo se potrivește cel mai bine îndemnul acesta vechi de șaisprezece veacuri.
Dacă reții un singur lucru, fie acela că „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”: lecția Sfântului Ioan Gură de Aur nu cere să te prefaci că ești fericit, ci să ai încredere că nu ești singur la greu. Iar de aici, încet, vine și pacea.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.