În unele dimineți de vară, satul se trezea înainte de cocoși. Nu pentru muncă, ci pentru un obicei vechi de când lumea. Roua din dimineața de Sânziene era socotită „sfântă”, iar ce făceau bătrânii cu ea spune mult despre felul în care priveau ei natura și anul care abia se cocea.
Era 24 iunie, ziua Sânzienelor, aceeași în care calendarul ortodox prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Apa și roua căpătau atunci, în mintea satului, o încărcătură aparte. Hai să vedem de ce.
Ce însemna pentru bătrâni roua aceea „sfântă”
Roua de Sânziene era picătura strânsă din iarbă în zorii zilei de 24 iunie, înainte de răsărit, socotită binecuvântată și aducătoare de sănătate, noroc și putere. Se credea că în noaptea de dinainte cerul se deschide, iar roua se umple de virtuți tămăduitoare care țin doar până la prima rază de soare.
Sânzienele cad la câteva zile după solstițiul de vară, când lumina e cea mai darnică din tot anul. De aici și legătura strânsă cu soarele și cu puterea naturii ajunse la apogeu. Bătrânii spuneau că între solstițiu și Sânziene plantele și apa se „încarcă” cel mai tare.
Suprapunerea cu Sfântul Ioan, cel care boteza cu apă, a întărit și mai mult caracterul sacru al rouăi în această zi.
De ce se sculau cu noaptea în cap pentru roua de Sânziene
Cine voia roua de Sânziene cu adevărat „bună” trebuia să fie pe câmp între miezul nopții și primele raze. Se credea că, odată atinsă de soare, roua își pierde puterea „sfântă”, așa că oamenii ieșeau pe întuneric, cu poala prinsă în brâu.
Era o priveliște aparte. Femei și copii umblau desculți prin iarba udă, cu fustele suflecate, ferindu-se să calce prea apăsat. Se credea că roua adunată chiar în zori aduce sănătate peste an celor din casă.
Tăcerea de pe câmp, mirosul de iarbă rece și florile galbene de sânziene completau tabloul.
Tăvălitul prin rouă, obiceiul cel mai cunoscut
Cel mai răspândit obicei era tăvălitul prin roua de Sânziene. Oamenii se rostogoleau în iarbă sau pășeau desculți prin ea, crezând că primesc astfel sănătate și „spor” pentru tot anul. Fetele tinere o făceau pentru frumusețe și noroc la măritiș, iar bătrânii ziceau că le ușurează durerile de oase.
În timp ce treceau prin iarbă, mulți rosteau urări scurte, ca o rugăciune simplă pentru sănătate. Obiceiul lega puterea verii de soarele aflat la cumpăna anului, când ziua e cea mai lungă.
Era, în fond, un fel de a întâmpina vara cu tot trupul.
Cum strângeau roua și ce făceau cu ea în gospodărie
Roua se aduna cu o pânză curată de in sau de cânepă, trasă peste iarbă și flori, apoi stoarsă într-un vas de lut. Unele femei o luau direct de pe florile de sânziană. Cu ea se ștergeau pe față și pe mâini, ca semn de înnoire la început de vară.
Gospodinele stropeau apoi simbolic vitele și păsările din curte, crezând că aduc belșug. Florile galbene se puneau în casă, la icoană, și se împleteau în coronițe.
Roua, florile și semnele despre vreme și noroc
O rouă bogată în dimineața de Sânziene era citită ca semn bun pentru recolta de peste an. Coronițele de sânziene se aruncau pe acoperiș: dacă rămâneau sus, era semn de noroc pentru familie; dacă alunecau, semn rău. Se atârnau și la porți și ferestre, ca să alunge relele.
Astfel de credințe sunt consemnate în culegerile de folclor românesc, în lucrările unor etnografi precum Simion Florea Marian, Tudor Pamfile sau Ion Ghinoiu.
Ce să reții despre acest obicei vechi
Pe scurt, iată elementele de bază ale acestui obicei legat de roua de Sânziene:
- Se strângea în zorii zilei de 24 iunie, înainte de răsărit.
- Era socotită „sfântă”, aducătoare de sănătate, noroc și putere.
- Obiceiuri de bază: tăvălitul prin rouă, strânsul cu pânză curată, stropitul vitelor.
- Totul ține de folclor și de credințele satului, nu de vreun leac dovedit.
Roua din dimineața de Sânziene era socotită „sfântă”, iar ce făceau bătrânii cu ea ne arată cât de aproape trăiau ei de ritmul naturii. Nu era vorba de leacuri, ci de o legătură sufletească cu pământul, apa și soarele.
Dincolo de credință, rămâne frumusețea gestului. Trezitul în zori, iarba rece sub tălpi și florile galbene strânse în coroniță, toate spun o poveste pe care merită să nu o uităm.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.