De ce iubește mai mult cel iertat de mai mult. Tâlcul pildei celor doi datornici

Sunt povești scurte care încap în câteva rânduri, dar care îți rămân în suflet o viață întreagă. Pilda celor doi datornici și iubirea celui iertat de mai mult este una dintre ele, o vorbă pe care Mântuitorul o spune la masă, blând, ca răspuns la o judecată aspră.

În spatele cifrelor simple, 500 și 50 de dinari, se ascunde un adevăr care ne privește pe fiecare. Iubim pe cât simțim că am fost iertați.

Ce ne învață pilda celor doi datornici

Pildă scurtă, lecție mare. Omul iertat de o datorie mai grea iubește mai mult, fiindcă simte mai adânc mila care i s-a făcut. Iisus o rostește în casa fariseului Simon, ca răspuns la gândul aspru față de o femeie păcătoasă.

O găsim în Evanghelia după Luca, capitolul 7, versetele 36-50, una dintre pildele spuse chiar la masă. Un cămătar avea doi datornici, unul cu o datorie de 500 de dinari, celălalt de 50.

Ca să înțelegem greutatea, un dinar era plata pe o zi de muncă a unui lucrător. Așadar 500 de dinari însemnau aproape doi ani de trudă, iar 50 de dinari, cam două luni. Niciunul dintre ei nu avea cu ce plăti, iar stăpânul i-a iertat pe amândoi. Întrebarea Mântuitorului rămâne simplă, care dintre ei îl va iubi mai mult.

Femeia păcătoasă și fariseul, două inimi tare diferite

Două persoane, în aceeași încăpere, dar la o depărtare uriașă una de alta. Femeia păcătoasă spală picioarele lui Iisus cu lacrimi, le șterge cu părul ei și le unge cu mir de mare preț. Simon nu I-a dat nici măcar apă pentru picioare, cum cerea buna-cuviință a vremii.

Fariseul se credea drept și tocmai de aceea nu simțea nevoia de iertare. Cine se socotește dator cu puțin, iubește puțin și judecă repede.

Femeia, în schimb, își știa bine păcatele. De aceea iubea cu toată ființa, fără să-i pese de privirile din jur. Contrastul dintre cele două inimi este cheia care descuie tot înțelesul pildei.

De ce iubește mai mult cel iertat de mai mult

Recunoștința se preface în iubire. Cel iertat de mai mult iubește mai mult fiindcă recunoaște cât de mare a fost mila primită. Cine se crede fără greșeală nu are pentru ce mulțumi și rămâne rece.

Amândoi datornicii erau insolvabili, „neavând ei cu ce plăti”. Asta ne arată un adevăr de care uităm des, niciun om nu își poate răscumpăra singur greșelile. Iertarea nu se câștigă prin fapte, ci se primește în dar.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată în omiliile sale că femeia a fost îndreptățită prin pocăință și iubire, nu prin cinstea de fațadă a fariseului. Cu cât simțim mai adânc povara de care am fost ușurați, cu atât prețuim mai mult pe Cel ce ne-a iertat. Așa se naște iubirea curată, din mulțumire.

Cum aplici tâlcul pildei în viața de azi

Smerenia deschide ușa. Trăiești învățătura acestei pilde recunoscându-ți sincer greșelile înaintea lui Dumnezeu, fără să te compari cu alții și fără să te crezi mai bun. Iată câțiva pași simpli care te apropie de inima femeii din Evanghelie:

  • Nu privi de sus pe cel care a greșit mai mult, fiindcă nu știi cât de mult iubește el acum.
  • Apropie-te de Taina Spovedaniei cu inima deschisă, așa cum s-a apropiat femeia, cu lacrimi.
  • Lasă recunoștința pentru iertarea primită să se vadă în fapte bune față de cei din jur.

O confuzie des întâlnită merită lămurită. Această pildă nu este aceeași cu cea a datornicului nemilostiv din Matei 18, unde mesajul este despre datoria noastră de a-i ierta pe semeni.

Reține esențialul din pilda celor doi datornici

Pe scurt, iată ce să porți cu tine din această parabolă:

  • Doi datornici, 500 și 50 de dinari, amândoi iertați pe deplin.
  • Iubește mai mult cel care a fost iertat de mai mult.
  • Femeia a primit iertarea pentru iubirea ei, fariseul a rămas departe prin mândrie.
  • Smerenia și recunoștința sunt drumul către iubirea adevărată.

Poate că cea mai frumoasă veste a acestei pilde este că ușa rămâne deschisă pentru oricine. Nu contează cât de mare ți se pare datoria, ci dacă o aduci, cu inima frântă, înaintea milei lui Dumnezeu.

Pilda celor doi datornici și iubirea celui iertat de mai mult ne cheamă să nu ne mândrim cu dreptatea noastră, ci să mulțumim pentru iertare. Iar mulțumirea aceasta, trăită zi de zi, se preface, încet, în iubire față de Dumnezeu și față de cei de lângă noi.